Ore remediale din pix
Un simulacru de “ore remediale” se propune din fotoliile moi ale Ministerului Educației, iar școlile sunt descurajate să aplice prin condițiile stipulate. După un an de “școală online” cu 30 de elevi care au trecut clasa fără vreun efort notabil, ordinele “de sus” prevăd că elevii care se încadrează în acest grup țintă sunt următorii: elevii care nu s-au putut conecta la orele online, elevii în situații de corigență sau situație școlară neîncheiată, elevi cu rezultate slabe și foarte slabe la învățătură.
Ideea e minunată, dar absurdă. Organizarea este execrabilă: joi s-a tipărit informația în Monitorul Oficial (O.M.E. nr 3300/2021) , vineri a început să fie distribuită. Până miercuri părinții trebuie să trimită cereri în care-și asumă prezența copilului (care nu poate avea mai mult de 5 absențe lunare nemotivate), iar școlile transmit joi dacă organizează sau nu acest program.
În mai puțin de o săptămână decidem dacă un an de stat acasă a însemnat rămânerea în urmă a copiilor sau nu. În mai puțin de o săptămână decidem cum se organizează aceste ore remediale fără a consulta părțile, fără a consilia directorii, fără a lămuri toate variabilele care intră în ecuație și fără a răspunde la întrebări presante. Se cere prezența fizică a elevilor la aceste 20 de ore lunare (la clasele primare, acest lucru înseamnă o oră în plus pe zi, ceea ce e fezabil). Nu s-a analizat ce se întâmplă în caz de schimbarea scenariului de învățare, nu s-a anunțat ce se întâmplă dacă profesorul desfășoară activitățile cu cei 11 elevi, dar al 12-lea nu vine la ore. Amenințările cu controale, hârtii de justificare și pierderea finanțării sunt însă mult mai clare decât orice clarificare.
Nu e clar nici de ce e atât de multă grabă, căci e un proiect absolut necesar. Chiar și în condiții de prezență 100% online la cursuri din martie 2020 până în februarie 2021, copiii au avut în preajmă părinți care “i-au ajutat” la teste, au avut în preajmă telecomenzi de televizoare sau frați la alte ore online care le bruiau interesul către orele desfășurate. Dacă un copil de clasa a III-a a avut oră de matematică, iar fratele de la pregătitoare a avut muzică, imaginați-vă la ce e atent fiecare! Dacă elevul de clasa a VI-a a avut în online de rezolvat probleme de fizică, iar verișorul/ sora de clasa a II-a a dat test la română, cât de corect s-au desfășurat evaluările?
Se fac grupe de aproximativ 12 elevi. Eu pot avea 10, colega 14. Media e 12. Fiecare profesor participant poate să fie remunerat la numărul de elevi implicați, deși e mult mai greu să lucrezi cu elevi care un an de zile au pierdut șirul sau cu elevi CES (= cerințe educaționale speciale: dislexie, disgrafie,discalculie, intelect subliminal, autism, ADHD etc) decât să lucrezi cu aceia dintre copii care și-au pierdut interesul pentru învățătură și au scăzut de la 9 la 6. E și mai greu când fiecare dintre cei 12 elevi în clasa a II-a are specificul lui: cum la clasa I nu există repetenți, fiind în plin ciclu de achiziții fundamentale, copiii trec în clasa a II-a chiar fără a ști să scrie și să citească, cu mențiunea ca vor fi sprijiniți și vor învăța în ritmul lor. Dar clasele au și 36 de elevi. Cum ar fi omenește posibil?
O dată ce pui părintele să declare pe proprie răspundere că fiul lui nu a avut acces la orele online, omul se simte amenințat să dea și justificări. La fel: o dată ce-l pui să declare că e/ nu e de acord ca fiul lui să participe la orele remediale de la altă școală, cu siguranță nu-l încurajezi! O dată ce ameninți cu controale și supervizări (în loc de consilieri, justificări), cu siguranță nici cadrele didactice nu vor fi dornice să-și ia de lucru în plus!
E o lipsă acută de comunicare asertivă într-un Minister al Educației care vrea să gestioneze o cauză nobilă: ideea orelor remediale nu e nouă. Orele acestea sunt necesare copiilor și cu siguranță ar putea însemna o șansă în plus acordată celor mai mulți copii. Sunt convinsă că un dialog amplu între participanți ar fi mai bun decât amenințări și intimidări.
Eu aș fi făcut altfel: aș fi consultat profesorii, aș fi mers în cătune izolate, aș fi cerut părerea copiilor. În cele 3 săptămâni de când a început semestrul II aș fi cerut teste standard la fiecare nivel de clasă. Ne trebuie standarde pentru a nu mai tot negocia cu părinții. Ne trebuie un minim național pe care fiecare copil să-l îndeplinească pentru a trece în fiecare ciclu de învățământ. Ne trebuie o platformă națională cu materiale creativ concepute pentru trezirea interesului fiecărui copil. Ne trebuie manuale elaborate riguros științific, interactive și interesante. Ne trebuie biblioteci virtuale, baze sportive bine echipate, părinți amendați dacă nu-și trimit copiii la școală și ore (plătite) pentru profesorii care aduc elevii de 3 în situație de promovare. Probabil așa ceva se dorește a fi acest program de educație remedială, însă graba cu care el a fost expus și condițiile puse sunt destul de intimidante.
Se propune înființarea unor școli- pilot, dar piedicile sunt mari și favorizează… subiectivismul, căci inspectoratele școlare vor alege (nu se știe pe ce criterii) care sunt școlile care vor derula acest program.
Piedici în învățământ sunt la tot pasul, însă acest proiect elaborat, publicat și de aplicat într-o săptămână mă uimește și nu-mi dă senzația de încredere de care am nevoie de când am intrat în sistem.