Glume de serviciu… sau glume care aduc deservicii?
(Discurs de moderare a ședinței din 30.07.2025)
30 iulie este Ziua Internațională a Prieteniei, o zi dedicată celebrării și recunoașterii importanței prieteniei în viețile noastre. Această zi este recunoscută de Națiunile Unite.
„Glume de serviciu… sau glume care aduc deservicii?”
Dragi colegi Toastmasters,
Nu știu cum e la voi la birou, dar la mine… dacă nu râzi, plângi.
Așa că ne bazăm pe glume. Glume de serviciu. Glume care circulă pe mailuri, în pauza de cafea, glume la stand-up meeting, și uneori… chiar glume făcute de șefi – și acelea trebuie neapărat să ne facă să râdem. Nu de alta, dar să nu rămânem fără serviciu.
Dar ce sunt glumele de serviciu? Sunt acele mici momente de umor care sparg monotonia, dezamorsează tensiuni și ne aduc aminte că, dincolo de KPI-uri, deadline-uri și PowerPoint-uri, suntem oameni.
Unele glume sunt inteligente și reconfortante. De exemplu, când colegul tău vine luni dimineață cu o cafea cât un lighean și zice: „Nu e cafea, e supraviețuire lichidă.”
Altele sunt clasice: „Mai lucrezi aici sau doar ai venit să verifici dacă funcționează netul?” – glume simple, dar eficiente.
Însă există și… glume care nu prea ies bine.
Glume care aduc… deservicii.
Ați auzit de ele? Sigur da.
Glumele făcute la nervi, cele cu tentă personală, cele care „n-au fost cu răutate”, dar care au stricat complet atmosfera.
Și poate că nici nu era intenționat, dar efectul a fost dezastruos.
Ca atunci când un coleg face o glumă despre concedierile recente… și râde singur. Sau când faci o glumă despre munca unui coleg și realizezi prea târziu că ai atins o rană deschisă.
Așa că în seara aceasta, vă invit să ne jucăm puțin cu ideea de „glume de serviciu” – să le celebrăm pe cele care ne fac viața mai ușoară și… să reflectăm la cele care, deși erau menite să ne apropie, au produs efectul invers: deservicii.
Poate că umorul la birou e o artă. Iar noi suntem artiștii – cu o responsabilitate dublă: să colorăm viața profesională cu zâmbete, dar și să alegem culorile cu grijă.
Așadar, deschidem această ședință cu voie bună, dar și cu discernământ.
Să începem!