Jurnal de vacanţe

Incerc sa fac o recenzie a vacantelor bebelusului din punctul lui de vedere:

– martie 2010: Predeal (7.03), Bran (13.03)

– februarie 2010:

– Predeal (ianuarie 2010): in week-end au venit bunicii la Predeal, asa ca nu am putut rata intalnirea cu ei! Bobo si-a cunoscut verisoara indepartata (pe Estera) si s-au pupat. Nu a interactionat in mod special cu ea, insa fetita de aproape 2 ani i-a dat jucarii, l-a pupicit si incerca sa-l ia in brate.

A existat si un moment mai putin frumos pe partie, cand copilul a cazut din sanie, s-a lovit la nasuc si i-a curs sange, insa totul a trecut repede. Tataie a ramas la noi o saptamana, asa ca a fost timpul pentru o noua excursie in Poiana!

– Poiana (14.01): prima excursie din noul an a fost scurta: o ora. Am profitat de faptul ca suntem cu totii acasa si foarte aproape de statiune, ne-am imbracat si am pornit la drum. Am inchiriat o saniuta pentru o ora si am constatat ca bebelusul nu e foarte incantat. Drepti pentru care…. vom repeta experienta!

– Revelion: e prima data cand vede atat de multi oameni necunoscuti stransi laolalta. Dupa un moment de descumpanire, zambeste timid si vazand ca i se raspunde, capata incredere. Bebe a fost luat in brate cam de jumatate din efectiv, a dansat, a zambit si a facut “ochi dulci” unei tinere si frumoase domnisoare de vreo 3 anisori. Nu s-a speriat de artificii si de pocnitori, dar la 1 s-a culcat si o data cu somnul lui s-a spart si petrecerea noastra. Ne-am inapoiat acasa si am dormit cu totii!

– Bucuresti (13- 15 dec)– bebe de 12 luni: din nou la Bucuresti, la bunici! De data asta am fost plecati cu scopul de a-i taia motzicul si de a-i sarbatori anisorul. bebelusul a dormit de la Busteni pana la Chiojdeanca, de unde l-am luat pe tataie, apoi de la Ploiesti la Bucuresti. A fost imbracat de nasici, apoi am mers impreuna la restaurant, unde i s-a taiat o suvita de par si a ales de pe tava o foarfeca, o masinuta rosie; cheile de masina si seringa le-a luat cu ambele maini deodata! Seara am ajuns la nasi, iar a doua zi am pendulat intre bunicute, pupici si cadouri.

– Sighisoara (again!):  am fost cu nasicii in vizita la orasul- cetate. Bebelusul a vomat de doua ori, a dormit in bratele nasicii, a mancat bine la restaurant dupa ce a golit continutul stomacelului, a dat din manute si din picioruse din marsupiul purtat de nasic si a cantat, s-a alintat si s-a pupicit!

A primit cadou o jucarie- bord de masina cu volan si schimbator de viteze, cu lumini, leduri si melodii!

– Vulcanii Noroiosi (14 nov- bebe de 11 luni aproape):  s-a trezit mai devreme, a mancat si parca presimtea ca se va intampla ceva, urmarind atent pregatirile pe care le faceam noi: bagajul lui, bagajul nostru, mancare pentru bebelus, hainute… In masina a adormit, apoi s-a trezit la Comarnic si pana la Ploiesti a mai motait in scaunel. Intalnirea cu nasicii de botez a fost foarte frumoasa: cadouri, pupici si rasfaturi! A ramas cu ei pe bancheta din spate, fiind purtat din brate in brate, rasfatat si alintat. Nasii au trecut prin proba de foc, dezbracand si imbracand bebelusul caruia ii era prea cald/ prea frig. A stat cuminte in marsupiu, dar a ignorat vulcaneii, interesant fiind pentru el sa rada, sa dea din picioruse si sa se simta in centrul atentiei. Pe urma a stat la fel de cuminte in marsupiu, fiind purtat de nasic si pozat de noi toti.

La intoarcere ne-am oprit la un restaurant, unde iar a fost vedeta zilei: a mancat putin, a vorbit mult, a ras si s-a suparat, a lalait si a vorbit pe limba lui, facandu-si prietena o doamna de la o masa alaturata. La intoarcere a adormit pana aproape de intrarea in oras- cam 2 ore, iar noaptea nu s-a mai miscat in patut, dormind tun pana a doua zi de dimineata!

– Predeal, Poiana Brasov, Sighisoara: cateva ore petrecute in statiunile din jurul noului oras in care locuim: la Predeal, ca si in Poiana am avut o mica excursie spontana. Sighisoara a fost destinatia pentru sarbatorirea zilei de 11 noiembrie: bebelusul a dormit atat la dus, cat si la intoarcere, a dat din manute si din picioruse de fericire, a lalait in restaurant, nu i-a placut supica pe care a varsat-o pe bavetica, dar a apreciat la maximum laptele cu banana. O zi frumoasa, insorita si bine tolerata de bebelus.

– Bucuresti (26 nov- 2 dec, bebe de 11 luni): 3 ore cu masina inseamna deja floare la ureche pentru un bebelus plimbaret si zambaret! Ne-am facut bagajele de cu seara, iar dimineata am plecat la drum, caci tati avea treaba la pranz! Ajunsi la bunici, ni l-au luat din mana imediat cce am iesit din lift, asa ca aproape o saptamana vom fi raspunzatori doar de hranirea copilului si de schimbatul scutecelor. Plimbarea cade in grija bunicilor, rasfatarea si lustruirea la fel, iar bebe este receptiv la orice lauda, la orice sunet nou si incearca sa-si imite bunicii, pentru a primi pupicii drept felicitari!

Am ajuns pe 26 pentru a-l serba pe tataie (implineste 65 ani) si am plecat pe 2 decembrie, ziua in care bunicii au implinit 31 ani de casatorie! Sunt doua aniversari care dau startul lunii decembrie!

Bebelus rasfatat ca al meu cred ca s-ar gasi cu greu! Nu mai merge sustinut de manute, pentru ca nu e nevoie: bunicii il plimba de la unul la altul, din brate in alte brate; matusicile si unchisorul la fel, nasicii isi disputa pupicii, iar Cristina si Claudiu sunt noii prieteni care-l rasfata pe bebe: la ea a adormit in brate, iar el l-a purtat in marsupiu. Eu si tati suntem buni numai de schimbat hainutele, scutecele si de dat mancare din cand in cand!

– 22- 30 oct la Bucuresti: din motive independente de noi (CET Brasov nu furnizeaza caldura inca, desi e frig de ingheata si pietrele noaptea, iar caloriferul cumparat nu prea face mare schimbari), dar si din unele motive dragi noua (onorarea nuntii nasilor bebelusului), ne-am deplasat in cantonament la Capitala. Vorba vine: “ne-am deplasat”! Corect ar fi: “am fost deplasati”, caci bunica si matusa au venit sa ne ia pe sus in masina lor. 9 zile de rasfatz pur: cand o bunica lucra dimineata, eram la ceilalti; apoi faceam rocada si veneam cu bebelusul la slefuit si lustruit; cand s-a schimbat tura bunicii, s-a schimbat si orarul bebelusului: ceilalti bunici il vedeau dupa pranz, cat timp bunica presta cu drag.
Am primit o multime de cadouri frumoase (carucior, hainute, jucarii), am fost rasfatati, eu nu am gatit, iar tati nu a stat pe-acasa, invocand timpul scurt si intalnindu-se cu tot felul de oameni!
Ajunsi acasa, am reintampinat plansetele si dorinta de a fi rasfatat, tinut in brate si purtat de colo- colo. Am avut si un eveniment neplacut: i-a curs sange din nasuc bebelusului si a refuzat mancarea, a vomitat si a fost cam palid, insa o data cu restabilirea domiciliului si reluarea programului obisnuit, sper ca toate lucrurile sa reintre in normal.

– 2 zile la strabunici (19-20.09.209; 9 luni): 5 ore de mers cu masina pentru cei 250 km; bebelusul se culca imediat ce simte ca e in scaun si ca masina incepe sa ruleze, ca antrenament de acum aproape 10 zile cand a trebuit sa stea 20 ore in scaunel. Ajunsi la destinatie, desi nu mai recunoaste personajele, simte caldura din vocea lor si-si ridica manutele sa fie luat in brate de catre strabunica lui! Evident, de acolo a fost luat de strabunic, a doua zi de matusa, unchi si var, trecut la mami si tati inapoi in brate cand avea nevoie de mancare sau de schimbat scutecul. |Dupa 2 zile de pupat si lustruit am plecat acasa, iar bebelusul s-a impachetat iar pe scaunelul de masina si s-a afundat in somnic, apoi acasa s-a minunat ca nu il asteapta nimeni sa-l ia in brate. Se tot invarte pe langa mine sa-l iau in brate si sa-l pup, ca sa nu fie trecerea asa brusca!
– o zi la Poiana Brasov (10.10): prietenii lui tati au venit sa ne ia cu masina si ne-am transportat cu totii in Poiana.Aici, bucuria bebelusului: doua tantii (o mamica si o viitoare mamica) l-au rasfatat, l-au tinut in brate si l-au pupicit pana cand a adormit pruncusorul. Dupa trezire, au luat-o de la capat. Drept urmare, seara cauta pe cineva care sa-l alinte!

– excursie in Germania (2- 10.09), la neamuri: drumul pana acolo a durat 20 ore (datorita pauzelor si a faptului ca a trebuit sa mergem la Munchen sa schimbam masina, iar de acolo am taiat tara in doua pana la Niemburg; includem si juma’ de ora prin sat, pana am nimerit la adresa, caci dupa 20 de ore a cam obosit GPS-ul!).  Intalnirea cu noile rude nu i-a dat batai de cap copilului, ba chiar i-a placut la nebunie catelul familiei care nu scapa ocazia sa-mi linga odorul pe mocanetz. A dormit cu noi in pat, ceea ce i-a afectat comportamentul de dormitor de dupa (vrea sa doarma in continuare langa noi, eventual in bratele cuiva).

Dupa 20 de ore de stat relativ smirna in scaunelul de masina, bebelusul dezvoltase fobia locurilor in care tre’ sa stea priponit- recte caruciorul in care a fost scos la plimbarica. Abia dupa vreo 2 zile a uitat. La intoarcere s-a comportat mai civilizat, poate si pentru ca ne-am oprit o noapte in Austria la un hotel si a avut ocazia sa-si dezmorteasca osisoarele si sa cutreiere prin pat ori prin camera. A dormit cu mami si buni in pat, ceea ce a dus la agravarea comportamentului descris mai sus.

– in august au venit bunicii paterni la rasfatarea nepotului- 3 zile de rasfatz, pupiceala si plimbare. Bebelusul foarte incantat a facut o plimbare scurta in Ungaria cu scop de shopping iar bunicii au fost mirati cat de cuminte sta el in scunelul de masina.

– in iulie a venit bunicul matern la noi, inlocuindu-l 10 zile pe tati aflat in mini-concediu in Delta; bebelusul a invatat “sa se dea utza” pe picior, s-a dat prima data in scranciob si a fost foarte rasfatat, bunicul petrecandu-si o mare parte a timpului cu nepotul in brate; ziua il ducea in luuuuungi plimbari (numai drumul pana in parc dura vreo ora);

– primirea oaspetilor: in iunie au fost bunicii materni la Felix; bebelusul a fost plimbat o data la 2 zile si rasfatat;

– deplasare la Bucuresti: (bebe aproape de 7 luni): 3 zile de rasfat cu bunicii, tinut in brate si pupicit, plimbat apoi la Ploiesti pentru botezul verisorului si purtat si acolo din brate in brate mi-au transformat bebelusul intr-un monstrulet plangacios, rasfatat si cu toane! Mai rau e ca dupa deplasarea anterioara au venit bunicii in concediu la felix o saptamana, iar bebelicul a fost plimbat, rasfatat si pupat. O saptamana- doua de liniste acasa si pe urma iar deplasarea pentru botezul nepotului. Urmeaza sa vina si ceilalti bunici in deplasare prin tara, apoi mergem noi la strabunici sa vedem nemtii, dupa care se va face toamna si mergem iar la capitala, ca sa participam la o nunta, iar bebelicul va fi lasat in grija bunicilor rasfatatori!

–vacanta la Bucuresti: (6 luni) 7 zile de pendulare intre resedintele celor doua randuri de bunici vizitarea casei matusii, a viitorului unchi, o vizita la tzara si botezarea copilului- eveniment traumatizant pentru el, care a plans aproape pe tot parcursul slujbei, apoi a baut un biberon de lapte si a adormit; Ne-am ales cu multe hainute, multe cadouase pentru bebelus, a intrat in randul crestinilor, dar cu ocazia asta am facut rost si de o gramada de RASFAT: ca si cainele lui Pavlov, bebelusul meu a dezvoltat o idee fixa: figura necunoscuta, dar zambitoare egal luat in brate si rasfatat! Asa se face ca din cand in cand resimte nevoia de a fi tinut in brate (“din cand in cand” asta e mai des decat zice semantica lui), se maraie si se rasfata, necesita pupici si mangaieri pe care le revendica aproape mereu cu urlete, tipete si plansete.

Asa se face ca bebelusul trecea din mana in mana si din brate in brate, fiindu-mi inapoiat doar in caz de foame/ sete/ pipi/ caca sau plansete cu multi decibeli. Dimineata la trezire aveam singurele momente de intimitate cu bombonelul si eventual seara, la culcare. In rest se calatorea si se rasfata in bratele tuturor, zambindu-ne din cand in cand si privindu-ne ca pe oricare alti oameni din noul anturaj. Mai avem o cucerire: am descoperit ca bebelusul meu e sociabil, chiar daca noi l-am crescut ca in jungla: zi de zi doar cu mami si tati, vede oameni noi cand mergem la doctor/ magazin sau afara, nu avem prea multi vizitatori si deci nu a prea avut de unde sa invete sa  se comporte civilizat, insa el sta cuminte in bratele oricui ii zambeste si-l rasfata!

– vacanta la Venetia: (5 luni si jumatate) (de luni pana vineri)- oboseala si disconfort creat de dormitul pe bancheta masinii in pozitii incomode, apoi statul intr-un spatiu mic si fara prea multe puncte de atractie; plimbari lungi pe-afara, in marsupiu sau carucior, protejat de crema de soare pe o caldura uscata, mancatul la ore aiuristice, dormitul pe apucate. Ne-am pricopsit si cu un lucru bun: nu mai doarme iepureste, tresarind la orice mic zgomot. De-acum s-a obisnuit sa ignore zgomotul de fond o data cu plimbarea repetata cu vaporetto: a dormit in carucior aproape o ora jumatate, leganat de valuri si cu acelasi zgomot de motor. La intoarcere am recapatat oboseala si disconfortul drumului care ar fi fost mai scurt, pentru ca era cunoscut, dar tot inconfortabil a dormit (in realitate, timpul de intoarcere a fost mai lung, cu tot cu ratacirea in Austria pentru gasirea unei farmacii, in Ungaria pentru gasirea unui supermarket cu lapte praf si cu opririle pentru pipi/ nani/ destinderea oaselor).

– vacanta la strabunici: (3 luni jumatate) 3 zile de vacanta- 5 ore pentru plimbarea pe un drum de 250 km, ajungerea la destinatie si trecerea bebelusului in bratele strabunicilor, admiratul reciproc, uimirea bunicilor, descoperirea de noi centre de interes: carpeta de pe perete, televizorul, strabunicul, strabunica, apoi vizitarea altor rude, adormitul afara, in bratele strabunicii. De la drumul asta am capatat convingerea ca cel mai bine e sa ne deplasam noaptea, cand bebelasul doarme si nu caraie.