Bobo la 2 ani si jumatate

Pe 15 iunie 2011 s-au implinit 2 ani si 6 luni de cand in familia noastra a venit Bobo. Sunt 30 de luni pline de fericire, in care ne minunam zilnic de cel putin 10 ori ca-i frumos, e cumintel, e foarte destept si e al nostru.
Date tehnice: are 95 cm si 14,300 kg (cu aproximatie, desigur)

Inca nu vorbeste clar, ci predominant in limbajul lui de bebelus. De vreo doua saptamani turuie cu “tica- tica” si apoi un cuvant important, adica ceea ce denumeste ori ce si-ar dori (ceai, tablou, vreun gandac/ avion/ bunic sau animal care a zburat sau a plecat).

Ii place culoarea albastru si o denumeste cand intalneste obiecte albastre: masinuta lui preferata este una albastra, desi nu l-a abandonat nici pe Fulger McQueen, masina rosie de fier pe care am platit 40 lei la supermarket, fara sa-i stim pretul.

In continuare iPad-ul este prietenul lui cel mai bun, caci cu el isi incepe ziua si cu el o termina: vine dimineata la tati si-i cere cu un glas subtirel “aipei”, apoi si-l ia frumos si se aseaza in fotoliu sau pe canapea.
Bea cu multa placere ceai si lapte, cerand undeori si apa, dar numai din cana. Inca nu l-am dezvatat de biberon, fiindu-mi mai comod sa-l las sa se intinda in pat atunci cand vrea sa se hidrateze. I-am cumparat un pahar cu pai mai gros pe care-l foloseste uneori.

Mananca cu noi la masa, desi il hranim noi. A cerut de cateva ori lingurita pentru supa, chiar daca de obicei ii dau doar morcovii, cartofii si carnita din ea. Important e ca manifesta un inceput de independenta pe care-l vom accentua in perioada urmatoare, caci de pe 5 septembrie va merge la gradinita. Inca mananca uitandu-se la desene animate si mi-e groaza de scene si urlete, asa ca probabil ca voi mai amana pana sa-i interzic accesul la masa cu iPad. Mi s-a parut mai important sa manance, indiferent cu ce pret. Nu i-a scazut pofta de mancare, chiar daca-i vara si in general piticii refuza alimentele cand e cald.

Se spala singurel pe manute inainte de masa, ba chiar isi ia scaunul inaltator de prin casa cand il anunt ca mancam. De curand se catara pe un scaun ca sa aprinda lumina in baie, apoi o si stinge, apoi inchide usa.

E destul de ordonat si-si pune jucariile la locul de unde le-a luat ori pantofiorii langa usa, dupa ce i-a scuturat de nisip. Isi ia cate o carte de pe raft si povesteste ce vede, apoi mi-o aduce sa o pun la loc, daca el nu poate face asta, caci cartea lui preferata e de formatul unei coli A4 si raftul e putintel mai inalt.

Desi suntem claustrati si retrasi in curtea noastra, ii plac copiii si chiar vrea sa-i pupe cand ne viziteaza ori cand mergem la altcineva in vizita. Se rasfata si inca se tavaleste pe jos daca nu-i convine ceva ori tranteste lucruri cand se supara, dar lucram la aceste apucaturi pentru ca din toamna sa fie copilas civilizat. In schimb mananca aproape orice fara a face mofturi, asculta de noi, da manuta cand trecem strada ori cand i-o cerem.

E interesat de orice obiect cu butoane, cu clapete sau taste. Stie denumirea catorva animale si repeta la nesfarsit numele lor ori cateva caracteristici; ii plac masinutele, ii place sa se joace la nisip, sa-si faca bagajul cand plecam pe vreundeva si-i place sa calatoreasca. Din pacate ,are rau de masina mostenit de la mine si vomita. Metoclopramidul nu da rezultate, asa ca in curand vom cumpara bratari cu puncte de presiune.

Uda gradina in fiecare seara cu tati si-i place sa se faca folositor: imi duce cosul cu rufe sau imi intinde hainutele de pus pe franghie; pune produsele indicate sau inmanate de mine in cosul de cumparaturi; impinge caruciorul cu copii mai mici; matura prin curte ori sterge praful, ii place “sa spele vasele” si s-ar juca ore in sir in apa.

E pupacios si ne place tare mult sa ne imbratisam, sa ne mangaiem si sa ne pupacim iarasi inainte de culcare! Iar eu nu pot decat sa ma bucur de obrajorii lui calzi si parfumati!
Pe partea negativa, avem doua deprinderi urate pescuite nu stim de unde: cand nu-i convine sau ii refuzam ceva, ne loveste ori mimeaza scuipatul. Am incercat sa-l ignor, apoi sa-i explic ca nu-i frumos. In disperare, l-am si “corectat” nitel. Inca nu i-a trecut, dar sper sa fim consecventi si sa-l dezvatam de acest obicei. E clar ca fiind nou descoperit, inca il exerseaza!