Bobo la 9 luni

Bebelusul meu a petrecut 9 luni la mine in burtica (ma rog, 38 de saptamani) si a implinit 9 luni de viata.

In primele zile cand l-am vazut incercam sa-mi imaginez cum va fi cand va avea 3 luni, apoi juma’ de an, 9 luni, iar un an mi se parea atat de departe, incat nici cu gandul nu indrazneam sa-mi reprezint botzul de carnita rosie si pufoasa.

Au trecut 9 luni, totusi! Uitandu-ma in spate, nu pot spune “Nici nu stiu cand a trecut timpul!”, pentru ca stiu aproape minut cu minut ce a facut odorul, stiu toate etapele prin care a trecut si daca citesc paginile de-aci, stiu ce a facut in fiecare zi! Ba am si mai multe amintiri decat cele consemnate in scris! Am amintiri si sentimente legate de 3,400 kg de carnita cruda si parfumata!

Acum are mai bine de 8,5 kg, in jur de 77 cm, este vesel si curios, mi se pare ca e foarte destept si bineinteles ca nu poate fi decat cel mai frumos ingeras din lume!

La 9 luni incearca sa faca pasi daca e sustinut si se deplaseaza asa de usor mergand in 4 labute, incat nimic nu ii mai poate sta in cale! Acum are viteza foarte mare dintr-un capat in altul al casei si nu mai pot fugi de el in bucatarie, cu gandul ca pana ajunge din dormitor la mine, pot curata un morcov sau taia o ceapa!

Uf, bebe mai da si cu capu’, inca mai pica din pat (desi i-am aratat cum sa se dea jos cu funduletul inainte), iar de curand a descoperit magia sertarelor care se deschid daca tragi de ele si se inchid troznind si facand zgomot. Ii place asa mult “poc! poc!- ul asta, incat mai uita cate o manuta pe margine si-si inchide sertarul peste degetele! Norocul lui este ca nu-l las nesupravegheat (de cand era sa-si traga noptiera in cap) si-l consolez rapid.

– se ridica pe piciorul meu si se agata de pantaloni, cerandu-mi mut sa-al iau in brate, ca sa vada ce e asa interesant in chiuvetaa, de nu-l bag in seama!

– nu vrea sa ramana singur in camera si plange cand iesim pre repede din incapere. Recupereaza avansul pierdut mergand in 4 labute peste tot prin casa dupa noi;

– plange daca nu il las sa iasa pe balcon si-i inchid usa. Nu conteaza ca ar cadea de-acolo (nici nu are cum sa stie chestia asta), dar plange un minut pana cand ii distrag atentia si gaseste altceva interesant de facut. pe urma isi arunca privirile inspre balcon si maraie, da’ se joaca impacat;

– are momente de ezitare, ceea ce-mi da sperante ca in creieras se formeaza anumite idei contradictorii. De exemplu, il las cu tac-su in sufragerie si merg in bucatarie sau dormitor. Daca pleaca de acolo plangand ca si-a adus aminte de mine si-l cheama taticul lui inapoi, se opreste in fundulet si ramane ganditor maraind: sa ma duc dupa mama, sau sa ma intorc la tata? Maraie in continuare pana ia o decizie si uite-asa tre’ sa-l ia cineva in brate ca sa-l convinga sa stea cu unul din noi;

– manevreaza jucariile, ii plac foarte mult cablurile si sireturile (ar sta ore intregi cu sireturile in gurita si le-ar morfoli, iar de cabluri ii place la nebunie sa traga!);

– e foarte hotarat: locul hartiei igienice e pe jos! Mereu intra in baie si se duce ata la suportul de hartie igienica- o bara de fier, iar cu manuta impinge hartia pana cand cade, apoi balangane suportul si rade la mine ca-l cert!

– are o foarte buna tinere de minte: buni i-a aratat manerul de masina de langa geam si desi asta s-a intatamplat cand avea 6 luni, iar de o luna nu am mai mers cu masina, acum si-a reamintit de locul lui si s-a batait pana cand l-am lasat sa traga de el;

– vrea sa manance singur: tre’ sa puna mana pe cana, borcanel sau lingurita, tre’ sa se mozoleasca din cap pana in picioruse ca sa demonstreze ca are controlul si ca mananca doar pentru ca asa vrea el (si nu pentru ca ma-sa i-a stabilit ore fixe de masa);

– doarme in continuare destul de bine noaptea (de ceva vreme e mai marait, consecinta a faptului ca in deplasare a dormit intre mine si tac-su, deci s-a obisnuit sa ne simta in pat cu el) si se trezeste dupa ora 9. Desigur, cand se face 9 are un arc, se ridica si pleaca, iar ora 9 se ia in considerare ca fiind ora la care nu-l mai pot tine in pat. In jur de 6 sau 7 bea un biberon de lapte si in general la ora aia il aduc in pat langa mine, inlocuindu-l pe tati care incepe ziua de lucru;

– se preface ca tuseste ca sa ne atraga atentia (face asta de mai multa vreme, dar acum vine langa noi si pune si o manuta pe genunchi, ca sa fie sigur ca o sa ne uitam la el);

– cand e fericit, duce manutele in fata, se prinde de palmute, le ridica si apoi coboara si scoate un sunet “aaaa!” specific;

– e o mandrete de bebelus curios, care scoate din cutii jucariile si apoi bodoganeste cu ele minute in sir;