Bobo la 10 luni

Iubitul nostru bebelus a implinit 10 luni!!

Dupa atata timp, bebelusului nu i-au aparut inca dintisorii, dar inca-i asteptam. Azi l-am cantarit si l-am masurat: are 77 cm (e mai inalt decat piticotii din orasul asta) si 9,250 kg, ceea ce nu-i mult, da’ e bine: nici tati nu are un strat prea ostentativ de grasime pe sub piele!

Bebele nostru stie sa faca o groaza de lcururi si ne uimeste pe zi ce trece:

– sta bine in fundulet, se intoarce si se intinde dupa jucarii sau alte obiecte;

– se ridica in picioruse si merge sprijinindu-se de marginea mobilei, pe marginea patului si in general oriunde;

– are o mare viteza de-a busilea; cand vrea sa ajunga undeva sau al ceva cu orice pret si apreciaza ca i-ar lua prea mult mergand ca un mic papagal pe batzul din colivie (pas adaugat, adica), se lasa in 4 labute si plescaie din maini cu gurita pana la urechiuse;

– are o personalitate puternica (ne cam pune in dificultate chestia asta, da’ sper sa vina curand timpul cand o sa inteleaga ca isteriile nu prea-si au rostul la noi in casa: plange si da din picioruse daca-i iau jucaria (care jucarie e uneori un pix, un mouse, telefonul, cheile si alte chesstii care nu au ce cauta in gurita lui);

– nu-i prea mai place sa stea in premergator, folosindu-l doar pentru a butona (uf, mult mai tin bateriile astea!) sau pentru a invarti elicea (avem premergator in forma de elicopter)!

– merge sustinut de manute- i-am facut o obisnuinta ca dupa ce a papat si l-am spalat pe fata si manute sa mergem pe propriile picioruse de la baie pana in sufragerie pe covor (eh, vreo 5 metri), unde-l asteapta cutia cu jucarii;

– ca tot veni vorba: ii place sa scoata jucariile din cutie (e ambalajul sterilizatorului pe post de cutie de depozitare a jucariilor), sa le priveasca pe rand, le face verificarea tehnica (oare se mai invarte asta?), apoi le abandoneaza pentru alte jucarii;

– ii plac la fel de mult cablurile, telecomenzile, telefoanele mobile si in general orice e cu titlu de interzis;

– il spalam in cada de cand ne-am relocat si e destul de timid la inceput; dupa ce se obisnuieste putin, incepe sa plescaie cu manuta in apa, manevreaza jucariile si le roade;

– e mai cooperant la dezbracat decat la imbracat;

– zilnic isi cearta prietenul imaginar: cu o manuta pe marginea patului, se ridica in picioruse si incepe sa turuie, da din cealalta manuta, explica si converseaza, isi schimba pozitia si continua perdaful;

– a inceput sa accepte legumele (prima data in combinatie cu fructele, in ultima perioada si in combinatie cu carnita);

– inca plange o data sau de doua ori pe noapte, dar se calmeaza cand il iau in brate si-i mufez biberonul de lapte; pretinde sa doarma cu noi in pat (s-o fi obisnuit de la somnul de dupa-amiaza si de la calatorii);

– spune: mama, tata, apa, papa, stie “mac, mac”, mai spune niste chestii neinteligibile, dar revin constant in “vocabularul” lui, ceea ce inseamna ca sunt importante pentru el;

– e foarte vesel, foarte activ, nu sta locului nici cand doarme (doarme cu 2 maimutoi de plus langa el, inghesuindu-se in ei cum s-ar inghesui intre noi cand dormim toti 3 in pat);

– are un program foarte clar: trezirea la 8-9, mananca dupa o ora, se culca dupa vreo 2 ore de cand s-a trezit, doarme maximum o ora (cam 30 min cel mai des), se joaca, mananca, iar se joaca, pe la 4-5 dupa-amiaza se culca iar pentru vreo 2 ore, iar la 10-11 seara adoarme. Fenomenal este ca nu i-am impus programul, ci si l-a facut singurel, iar eu numai m-am mulat si am incercat sa-i tin fixe orele de masa;

– am uitat ceva foarte important: si-a descoperit…. hmmm… hmmm…. (intelegeti voi!): da cu degetelul sa vada ce se misca in apica, trage si nu pricepe ce e lipit acolo!

– are un fix cu orice obiect ascuns: trage de cabluri ca sa vada pe unde duc, baga degetelele in tot felul de gauri, imi indica scamele de pe covor (le mai baga si in gura daca nu-s suficient de rapida), mai plange si se mai loveste, dar ne umple ziua si inima de fericire!

Asta-i bebelusul meu in pragul a 10 luni!