Bobo la doi ani
La 2 ani si 2 luni incepe sa coopereze putin mai mult cu noi. Aflasem din surse sigure ca la varsta asta incep mofturile si pretentile la imbracaminte. Insa eu nu i-am dat de ales intre doua tricouri sau intre doua perechi de ciorapi, asa ca sper sa trecem usor peste aceasta faza a evolutiei piticotilor.
In continuare nu vrea sa repete dupa mine cuvinte, dar face dovada ca le stie: tinand in mana o jucarie, l-am pus s-o aseze pe rand: pe pat, in fotoliu, pe masa, pe covor, in dulapul cu jucarii, pe mobila din sufragerie. Initial l-am ajutat, indicandu-i vag cu degetul directia, dar apoi am suspendat orice ajutor. S-a descurcat bine pana cand a hotarat de la sine putere sa schimbe destinatiile, jucandu-se de unul singur.
Spune: “no, no, no” (“nu” in engleza) cand se joaca si “blue” in loc de albastru. Jucariile care-i plac (iPad-ul si masinuta rosie Fulger McQueen) spune ca sunt “Bobo”; ocroteste, pupa si leagana pe Mickey de jucarie, cu care mai si doarme uneori. Jucaria lui ocnstanta e perna infasata intr-o fata albastra de perna. Am doua fete de perna albastra si le mai schimb intre ele, desi initial nu le refuza nici daca erau cu galben. Dimineata isi duce perna in sufragerie, iar la pranz si seara si-o ia in pat. Evident, alte prezente constante in pat sunt iPad-ul (ca sa vada filmuletele preferate pana cand il anunt ca Mickey sau Bucsa tre’ sa doarma si ei) si mami (ca suport pentru iPad, evident). Tati poate lipsi, pe motiv ca “face bani” in sufragerie sau e la diverse activitati in baie.
Mai are un fix, cam tot de-o luna: seara mananca doar paine cu branza tartinabila. Incercand sa-i schimb menu-ul, s-a impotrivit. Se pare ca dupa 2 ani si 2 luni incep sa-si arate coltii fixurile si incapatanarea.
Am trecut cu bine peste plansetele pe motiv ca-i cade (accidental sau impinsa chiar de el) o masinuta din locul prestabilit de el. Vom trece cu bine si dupa fixatia asta cu mancarea! Nu-s prea incantata ca mananca seara paine (pana la 2 ani a mancat cam 2-3 felii de paine pe saptamana, nu mai mult), dar obstinatia asta ma si ajuta in doua feluri: in primul rand pentru ca-i suplimentez calciul din alimentatie de cand refuza iaurtul si in al doilea rand…. abia nu-mi mai storc mintea in cautare de menu-uri pentru cina.
Mami si tati au preluat initiativa lui Bobo, asa ca mancam cu totii paine cu Almette sau Philadelphia seara. Nu mai trebuie sa gatesc altceva, ci doar sa fiu atenta ca avem paine suficienta in casa: copilul mananca uneori chiar si doua felii! Producatorii de branza tartinabila nu pot fi decat foarte fericiti!