#3-7 Eșkereș, meșkereș
(proiect opțional de nivel III, care exersează limbajul trupului
- Eskeres, meskeres, eghi, keto, harum, neghi! a zis ea, cu năduf!
Bine, fie vorba între noi (între mine și vorbitorii de limbă maghiară), e posibil să nu fi zis chiar așa, dar acestea sunt singurele cuvinte în ungurește pe care le știu, exceptând „Szeretlek!” (= Te iubesc)
Cu siguranță însă nu ne spunea că ne îubește în momentul acela!
Ba chiar….
S-a uitat apoi la noi, am impresia că a zis un „mitici” printre dinți și ne-a declamat în română:
- „Fie omu’ cât de mic, după masă doarme-un pic!” Voi ce faceți când doarme bebelușul? Ne-am uitat unul la altul șugubeți 😉
Discuția avea loc în urmă cu vreo 16 ani, când copilul nostru se confrunta cu colicile de bebeluș, iar noi aveam cearcăne vineții la ochi. Ștefan a fost un copilaș foarte cuminte. Singurele probleme de sănătate le-a avut cu colicii. Dar, să revin: pediatra orădeancă deja își dădea ochii peste cap când mai vedea un SMS de la noi. O „miruiserăm” bine, dar atâta prostie să încapă în două capete de intelectuali și să le umple până la refuz? Nici ea nu înțelegea! Așa că ne-a întrebat cu ce ne ocupăm noi după ce ne adoarme copilul. Bine, exceptând exercițiile de la saltea! 😉
Așa că am început înșiruirea:
- Soțul dă cu aspiratorul în sufragerie dacă doarme copilul în dormitor, eu gătesc; soțul pleacă la cumpărături cu telefonul lipit de ureche, pentru noile „indicații prețioase”, eu întind rufele. Mă așez apoi pe canapeaua din sufrageria proaspăt aspirată și intru pe forumurile de mămiki care se sfătuiau între ele.
- De acolo am aflat, bunăoară, faptul că înotul este indicat bebelușilor cu colici. Așa că atunci când a intrat soțul pe ușă, întors de la cumpărături, i-am lipit rapid întrebarea, ca să nu aibă timp să se dezmeticească:
“-Iuby, îl ducem și noi la baby swim?” fiindcă înotul precoce dezvoltă musculatura, înlătură colicii… Da’ te duci tu, că mie nu-mi place să stau în bazin…”
Uzi, plini de nervi de la aglomerație și storși de energie de la piscină, aveam impresia că suntem cei mai norocoși părinți: dormea odorul neîntors 4-5 ore, ocazie de scriere a unui alt SMS, pe motiv că…. „O fi normal?” și vedeam încercarea scrierii unui răspuns diplomatic, apoi renunțarea, plus reîncercarea, vreme de vreo 3-4 minute. Apoi venea mesajul: „Vreți să-l treziți?”
Ah, nuuuuu!
Apoi rapid, pe forum: „Unde se găsesc în oraș chiloței de înot pentru bebelușii de 6 luni?” și aflam o mulțime de sfaturi despre antrenori, despre gimnastica pentru bebeluși, păturici educaționale și orice alte sclipiciuni care încântă părinții cu capetele pline de… gărgăuni.
Așa că întrebarea ei: „Da’ voi de ce nu dormiți când doarme copilul?” ne-a lovit așa, cum lovești cu leuca în moalele capului. Nouă ni se închisese de multă vreme fontanela, dar aparent, mai intra aer pe ici, pe colo, fiindcă… dădeam rateuri!
De la acel pediatru am învățat o mulțime de lucruri simple pe care le putem face: în primul rând, să nu mai stăm pe forumuri de mămiki, ci să luăm ca jalon copilul: nu jucăriile scumpe și activitățile extenuatoare de traversat orașul în diagonală sunt ceea ce-i trebuie, ci doi părinți conectați unul la altul și la copil, atenția noastră, zâmbetul, liniștea, echilibrul.
Câteva reguli de bun- simț: noaptea, se doarme; nu tragi apa la toaletă noaptea, dacă nu sunt închise ușa dormitorului și cea a băii. Las’ că poți spăla haine și în timp ce nu ești acasă! Mașina de spălat se descurcă singură, forumurile sunt pline de oameni care bagă bățul prin gard, iar instructorii de înot mor de râs cu noul parenting.
Așadar, am luat-o de bună și ne-am instruit părinții, la rândul nostru: nu sună nimeni între orele 12:00- 17:00. Chiar de sună, nu răspundem, fiindcă avem telefonul pe modul silențios și nu răspundem în timp ce pregătim masa, sau când mâncăm, dormim ori ne facem exercițiile la saltea. 😉 Ah, nici când doarme bebelușul!
16 ani mai târziu, în concedii sau sâmbăta și duminica, fiul vine să pupe bebelușii care dorm de prânz: pe mine și pe taică-șu, fiindcă „Eșkereș, meșkereș, eghi, keto, harum, neghi, fie omu’ cât de mic, după masă doame-un pic!”