#2-2 CATACOMBELE MEMORIEI
Pentru el, eram „doamna cu ochi verzi, dar cam tristă”. O dată la 2-3 săptămâni, sâmbăta dimineața, până la întâlnirea cu el îmi înghițeam lacrimile și-mi impuneam să nu am nicio așteptare. Treceam prin aceleași rutine, de fiecare dată: salutarea portarului, binețe recepționistei, așteptatul pe o banchetă de pe hol, până când eram anunțată. Imediat […]