#55 cu autosabotare
Întâlnirea se numește “Autosabotare” fiindcă mă regăsesc 100% în această temă.
Să lase un comentariu câți din voi vă regăsiți în această situație:
Oare câți din voi știți că la începutul lunii august pe Pământ se pot vedea “perseidele”- ploaia de stele căzătoare?
A treia întrebare: Câți din voi știți de “Micul prinț”?
Am să vă rog să-mi permiteți să vă citesc un fragment care cred eu că reunește toate cele 3 rugăminți anterioare și au legătură și cu tema ședinței de azi:
Micul prinț este o carte ce se adresează copiilor de la 1 an la 999 de ani. Poate fi citită la orice vârstă fiindcă ea este o veritabilă comoară de înțelepciune și de înțelesuri ascunse pe care le putem descifra fiecare în cheia sa. Așadar, micul prinț este un tânăr care stăpânește o planetă nu mai mare decât o casă. Pe planeta sa are niște vulcani și o floare. A plecat într-o călătorie pe planetele învecinate și pe a patra dintre ele a descoperit un om de afaceri.
“Businessman-ul își înălță capul:
– În 54 de ani, de când trăiesc pe planeta aceasta, n-am fost deranjat decât în 3 rânduri. P….
Nu vreau să vă răpesc bucuria lecturii, ci vă voi invita să citiți această carte. Cheia în care am citit eu acasă acest fragment era aceea a AUTOSABOTĂRII. M-am legat de stelele Perseidelor cu gândul la omul de afaceri care se autosabotează de la o viață sănătoasă, nebucurându-se, pentru că muncește. M-am legat și de laitmotivul “Eu sunt un om serios! Nu am timp de visuri!” pentru că m-am regăsit și pentru că mi s-a părut că ne autosabotăm luându-ne prea în serios. Ne îmbolnăvim, ne punem piedici singuri, ne descurajăm și credem că nu vom reuși. De fapt, ne autosabotăm.
Câți din voi merg acasă cu capul încă plin de problemele de la serviciu?
Câți din voi amână un proiect important până în ultimele zile?
Da, ați ghicit: cheia învingerii autosabotării este să dai piept cu situația. Să te apuci de treabă. Atât.
Și atunci vom avea următoarea situație:
(poza4)
Mulțumesc!
Câți din voi veți citi/ reciti “Micul prinț” vara asta?
Nu vreau să vă sabotez planurile, pentru că știu că este o ședință de vorbit în public și nu un monolog, am să le fac loc și colegilor mei. De obicei împărțim întâlnirea în 3:
– partea de discursuri pregătite;
– partea de discursuri improvizate;
– partea de evaluare, pentru a ne permite să nu ne autosabotăm pe viitor.
Le voi lua pe rând și am să prezint întâi echipa de evaluatori care stau cu ochii pe tot ce se întâmplă într-o ședință TM:
(agenda)