#42 cu discurs ratat
O săptămână de pauză am făcut cu toții (pentru Paște) și mi-am ieșit din ritm! 7:33 min în loc de 7:30 și uite-așa se ratează validarea unui discurs. Îl las aici totuși, poate-l modific și data viitoare mă încadrez în timp!
Muzica din viata mea
“- Să-ți numeri “t-urile” crăcănate și să-ți pregătești fundul pentru bătaie! a sunat pedeapsa ca o sentință.
– 8!, am zis eu cu vocea stinsă.
– 8 doar în caietul de teme! Nu le-ai numărat și pe cele din caietul de clasă? Ai 20 în total. Treci dincolo!|
În timp ce cureaua îmi izbea trupul necopt de aproape 7 ani am constatat că mă pot detașa de realitate dacă-mi concentrez mintea și îmi cânt în gând ultima melodie auzită la radio.
Cinică e viața asta! Ultima melodie fusese “Felicidad” a soților Albano și Romina Power, așa că în timp ce mama număra loviturile, eu încercam să refac linia melodică. “ta, na, na, na, nananan, na, na, na, nanana, felicidad!”
Din fericire, am descoperit atunci că pentru a-mi abate gândurile de la ceva neplăcut, e suficient să-mi reamintesc un cântec vesel dacă situația e neplăcută sau un cântec liniștitor dacă am un atac de panică.
În timpul gimnaziului și liceului s-a produs eliberarea de cenzura comunistă și au început să apară și la noi melodii ritmate pe care le asociam mereu cu diverse stări, cu primele îndrăgosteli sau cu momentele de triumf personal. Mereu îmi răsuna un cântec în minte și îl asociam cu o emoție, o întâmplare…
Anii au trecut, în playlist-ul petrecerii de nuntă au fost melodii diverse despre fericire, iar în căutările pentru luna de miere am avut în vedere muzica “regelui valsurilor”. Doar la acest tip de dans nu ne-am călcat reciproc pe vârfurile pantofilor, așa încât eu și soțul am decis să audiem putin muzica lui Johan Strauss fiul la el acasă. Cum nici unul dintre noi nu împărtășește același gen de muzică, în mașină ascultăm muzică clasică reinterpretată modern.
Surpriza vieții mele în materie de muzică nu au fost concertele lui Bon Jovi sau a lui George Michael, nici al lui Ed Sheeran. Surpriza a fost în 16 decembrie, la o zi după nașterea odorului. M-am dus să-mi văd strădania și în camera în care piticoții dormeau era unul singur care-și cânta singur. Scotea un “mmmmmm….”. Am remarcat sunetul de când am intrat în camera în care vreo 12 bebeluși dormeau liniștiți. Nu știu dacă făceau cu rândul la interpretat, dar primul meu gând a fost: “Cum ar fi ca acest cântăreț să fie al meu?”. Mi-am aruncat ochii pe bilețel și daaaa, al meu era!
Am știut de atunci că amândoi avem un stil de învățare auditiv: trebuie să auzi ca să înveți. E important să realizezi cât mai de timpuriu ce stil de învățare ai pentru că doar așa îti canalizezi energia înspre acel efort care să te facă să-ți continui munca.
Cântatul ofera corpului nostru vibrații “corecte” care ne ridică vitalitatea. În timpul cântatului, în corp se eliberează substanțe chimice care ne ajută să simțim pacea și bucuria. Cântatul este un foarte bun exercițiu pulmonar,iar în acest context pandemic ar trebui intonat din plin. Sunt cunoscute și alte efecte pozitive: cântatul îmbunătățește memoria, tratează bâlbâiala și îmbunătățește dicția. Ba chiar s-a descoperit o cură de slăbire care le indică persoanelor supraponderale să cânte două- trei cântece în loc să ia o gustare atunci când le e foame. Experții nutriționiști recomandă să cântăm minim 10 minute pe zi. E discutabil, fiindcă aceste recomandări pot duce la certuri cu vecinii, pentru că în funcție de calitățile tale vocale, s-ar putea ca endorfinele să se elibereze numai de o parte a audienței.
Melodia despre fericire nu-mi mai provoacă groază și am încetat să-i atribui conotații negative, pentru că am descoperit că muzica e peste tot în jurul nostru. Ajunge să ne oprim și să încercăm să-i prindem acordurile: un zumzet de albină, șoaptele vântului printre crenguțele înflorite, ritualurile de împerechere ale păsărilor, murmurul râului grăbit să-și întâlnească marea.. Peste tot sunt sunete care se prefac în muzică.
Tu ce melodie-ți cânți când ești fericit?