#30 cu moderare
Povești cu tâlc
E încă iarnă, avem zăpadă și ne adunăm la povești cu tâlc. În copilărie am citit cu toții povești nemuritoare, dar cele mai interesante au fost poveștile cu tâlc ale lui Alexandru Mitru, scriitorul meu favorit. Am avut un volum pe care-l reciteam des și ale cărui povești moralizatoare le-am îndrăgit foarte, foarte tare. Personajele erau oameni sau animăluțe care aveau defecte pe care le întâlnești pretutindeni: vanitatea, lăudăroșenia, invidia, minciuna, egoismul, răutatea gratuită.
Citită și reeeeeeecitită, cartea a fost dată cadou altor generații, cu speranța că între paginile ei, cititorul își va deschide mintea și inima.
Sunt sigură că știți cu toții povestea “Banul muncit” cu Iliuță și tatăl său, Petcu. Fiul ajunsese mare, iar tatăl l-a trimis la muncă. În loc să meargă să-și găsească de lucru, băiatul s-a dus la mama sa care i-a dat un galben, ca după o zi de trudă. Convins că minte, tatăl a aruncat banul în foc, iar Iliuță a îndurat o mustrare aspră. A doua zi a plecat la muncă și a trudit din greu. Întors, tatăl îi aruncă banul în foc, dar Iliuță se repede să-l salveze, trecând proba maturității și a onestității.
Aceasta este o poveste despre sinceritate, vanitate, despre adevăr și minciună. Oamenii învață mult mai ușor privind critic comportamentele altora, înțeleg ce e de îndreptat și în general știu exact ce ar face dacă ar fi în pielea personajului. E subliniată importanța muncii și suntem sfătuiți să nu aruncăm banii pe fereastră (sau în foc!).
O altă poveste populară foarte dragă mie este despre un săpător în munte care muncea din zori și până noaptea, tăind piatra, câștigând mulți bani, dar nefiind mulțumit de traiul lui. Într-o dimineață a trecut un rege pe lângă locul unde muncea. I-a observat bogățiile și privindu-i cu jind alaiul, s-a gândit: “Ce bine-ar fi să fiu rege!”, iar în secunda următoare…. pac! A devenit rege! Viața lui era acum frumoasă, dar venise la pachet cu îndatoriri multe și puțin timp liber. Așa că într-o zi, pe când se toropea de cald așteptând să semneze tratate, observă pe cer un nor care aluneca lin. Si-a dorit să fie nor și imediat s-a transformat! Tot plutind, se distra, însă vântul îl alunga pe unde voia el. Iată că norișorul cel vanitos și nemulțumit își dorește acum să devină vânt. Tot plimbându-se, vântul este enervat de muntele care nu-l lasă să treacă peste el, așa că-și pune dorința să devină munte! Stând și așteptând să se scurgă timpul și să-i crească pădurile, muntele cel vanitos devine conștient de un muncitor care-i zgârmă măruntaiele și-i dislocă pietrele. Pe loc și-a pus dorința de a deveni săptător în munte și i s-a îndeplinit!
Sunt sigură că vă mai amințiți și alte scrieri cu morală: domnu’ Goe, “Balada unui greier mic”, “Povestea unui om leneș” sau “Pinocchio”. Fiecare text are un tâlc pe care-l sesizăm imediat. Uneori, tâlcul rămâne în inimă și generează ședințe online cu oameni înțelepți cum sunt colegii mei.
În toate poveștile, oamenii mai mici sau mai mari sunt îndemnați să iubească munca și să iubească ceea ce sunt, ceea ce fac, ceea ce au. Doar muncind, doar învățând și doar săpând în noi înșine putem să ne descoperim calitățile. De multe ori durează mult și suntem nevoiți să cerem ajutor, însă o dată ce găsești calea, ești un om mai bun atunci când îi înveți și pe alții să sape în ei înșiși.
În concluzie: săpați, deci, dragii mei! Săpați în voi înșivă după tâlcul întâmplării care nu vă lasă să înaintați în viața personală sau în cea profesională. Doar săpând veți deveni oameni autentici, valoroși, nevanitoși și minunați.
Astfel de oameni se întâlnesc la ședințele TTM! Aceste ședințe sunt împărțite în 3 secțiuni. În prima sectiune, înțelepții mei colegi își pregătesc discursuri pe care le șlefuiesc îndelung. În a doua secțiune, toți participanții sunt invitați să improvizeze un discurs de 1-2 minute cu care să ne convingă să-i votăm. În cadrul celei de-a treia secțiuni analizăm minuțios ședința.
Pentru că o echipă este la fel de puternică pe cât sunt de puternici oamenii ei, avem fiecare un rol de care ne achităm cu drag. Am să-l invit pe înțeleptul Florin Zamfir să-și prezinte rolul de evaluator general. Florin!