Caligrafie și oratorie
1 iulie 2020 a debutat frumos pentru mine: am avut parte de câteva conștientizări că sunt pe drumul care mi se potrivește: acela al dezvoltării personale!
Dacă în februarie m-am apucat de caligrafie+ curs CRED, în iulie am decis să încerc vorbitul în public.
M-am eliberat de predarea online, situații școlare, planificări ale materiei și survolatul manualelor pentru anul școlar viitor. Din moment ce nimic nu este clar cu începutul clasei a III-a (datorită COVID_19), rămâne să-mi văd de planurile personale.
Poate că 40 a fost un prag psihologic, pentru că încă de a doua zi am intrat în “clubul celor de 40”.
Poate că o dată cu maturizarea profesională a venit și o maturitate personală.
Poate că nu e nimic de genul ăsta, ci doar o relaxare temporară, însă îmi e bine și mi-ar plăcea să dureze cât mai mult!
Așadar: caligrafie, cursuri și public speacking.
În anii precedenți, vara mă ocupam de obicei cu frunzăritul manualelor, lectura programei școlare, consultatul de auxiliare, schițatul unei planificări calendaristice. Anul acesta le am (de la generația trecută) și cum nu se fac planuri concrete pentru începutul în vreo formă a activității școlare, prefer să ma ocup de mine. Mă uit deci cu lupa și notez:
Am citit mult: am ajuns la al LXX-lea roman (70). Le notez într-o agendă, împreună cu câteva cuvinte- cheie. Citesc în funcție de recomandările de pe grupurile de lecturi sau în funcție de autor. Am descoperit că-mi plac thrillerele!
Am încheiat cursul CRED (e cel national cu suport de lucru programa școlară în uz- cea din 2012- 2013. O aplic deja de 8 ani! Vine cam târzior, dar a contat mult practica în exemple scrise. L-am început în format offline și l-am terminat online. Muuuuult de lucru, 4 ore marțea și 4 ore joia. Evaluarea a durat mai bine de 6 ore online).
În timp ce pornea CRED-ul, am început și caligrafia, ca să îndulcesc puțin atmosfera. Lunea seara am scris caligrafic timp de vreo 10 săptămâni: tremurat la început, mai ambițios la final, iar acum caut un echilibru în exercițiile de pe un alt suport imprimat achiziționat de continuare. Nu-mi ies “înfloriturile”, nu-mi ies literele armonioase, cadența scrisului e ruptă, însă am progresat față de acum câteva luni. Continui să exersez după ce s-a terminat cursul plătit pentru că a devenit un obicei terapeutic.
Cu vorbitul în public am început tot timid: o grupă de 8-9 participanți, miercurea dimineața, într-un curs gratuit care vrea a deschide pofta de mai mult. E sub umbrela John Maxwell Team, “afacere americănească aplicată românește”, însă mă simt în largul meu și mi se pare ok. Cuplul facilitator este de vârsta noastră (40+). Sunt veseli, relaxați, se laudă unul pe celălalt și se apreciază reciproc într-un mod “americănesc” pe care mi-l doresc și la noi: fiecare gest pozitiv simplu e ridicat la rang de “wow!” pentru întărirea unui comportament pozitiv.Se subliniază cuvinte- cheie, se lucrează cu programare neurolingvistică și în general schema e piramidală (așa am intuit deocamdată), însă cât durează partea gratis, nu mă deranjează. M-am înscris în echipă!
Un Toastmasters este și la Brașov. Echipa e micuță (am fost online vreo 15-16, dintre care câțiva erau observatori, alții invitați, alții participanți). La fiecare final de sesiune se stabilesc rolurile pentru următoarea ședință. Există un analizator al greșelilor gramaticale, un participant care analizează mimica și gestica, unul care numără “ăăăăă”-urile, altul care cronometrează; alți analizatori dau feedback-ul discursului și fac observații asupra structurilor discursului. M-am înscris și aici!
Mi s-a părut interesant și de urmat, de aceea am și scris aici. Sper ca la un moment dat să recitesc și să-mi zâmbesc înțelegător, nu superior 😀 😛 😉
