De capul meu
În ultima zi a lunii iulie plec de capul meu spre oraşul prăfuit, gri şi plin de promisiuni deşarte: Bucureşti, oraşul cu fete dulci şi domni generoşi. 😀
24 de ore voi lipsi de acasă eu, care nu am lipsit nici o noapte de lângă odorul propriu (exceptând excursiile anuale cu jumătatea sorţii mele).
Mă plimb cu un autocar care ajunge pe strada Ritmului, de unde voi ajunge pe Calea Victoriei pentru o expoziţie de chinezării- bijuteriile Coroanei, apoi concert Sting şi cel mai probabil- metroul uşor până în Drumul Taberei, cartierul copilăriei.
În urmă cu vreo jumătate de an mi se făcuse dor de cinema Favorit, de chioşcul de îngheţată “polar”- cea învelită în ciocolată. Mi-a trecut doar la gândul unei veri între betoane. Azi se anunţă 38 de grade în oraş şi-mi pare rău că n-am ajuns să văd ce-a rămas din cinematograful copilăriei: mirosea a praf şi uşor a igrasie, dar sala aia neagră şi umedă, călduţă şi cu un aer vâscos cred că şi-a pierdut toata magia. Prefer să-mi amintesc imaginile decât să confrunt realitatea mileniului III…
Mi-ar păcea ca Drumul Taberei să fie înverzit, răcoros, plin de parcuri, de copii fericiţi şi mămici zâmbitoare. Mi-ar plăcea să-mi văd prietenele care vor aprecia întâlnirea fără a se plânge de aglomeraţie, praf, căldură, preţuri.
Vreau 24 de ore pozitive: expoziţie, muzică şi îngheţată bună!