Udăm pomii
Următoarea etapă de dezvoltare a odorului personal este cea în care începe să mai asculte sfaturile noastre. Bunăoară, s-a obişnuit cu “chiloţii de băiat mare”, aşa că abandonează scutecul chiar şi din proprie iniţiativă. Nu a reuşit încă să-şi îmbrace singur bikinii de băiat mare, dar îl încurajez şi-l întreb dacă-l ajut. De multe ori refuză, dar văzând că nu reuşeşte, cere ajutor.
La capitolul “udatul florilor”, tipul începe să se descurce: îşi dă jos bikinii şi se aşează lângă un pom. Mai avem de lucru, tati trebuie să-i demonstreze, iar eu mă amuz că piticul începe să se ruşineze, punându-mă să mă uit în altă parte.
Reuşeste însă să se dezbrace în timp record dacă-i spun că urmează să facă baie. În ultimele săptămâni l-am luat cu mine în cabina de duş, punem dopul şi ne spălăm împreună. Ba chiar mă ajută să-mi clătesc părul! Nu-i place să se spele pe păr, dar jucăriile lui mereu sunt puse la această corvoadă, chiar dacă protestează mut! Ah, mai sunt şi atenţionate cu degeţelul arătător: “Să nu faci pipi în chiloţi, Mikey!”
N-a ajuns încă la fază în care să poată vorbi inteligibil, deşi zilele trecute am întâlnit o fetiţă cu 3 luni mai tânără ca el şi care vorbea foarte bine. Îl mai aştept şi mă consolez că fiul meu chiar are ritmul propriu de dezzvoltare.
Oricum, până nu a fost interiorizată faza cu pipi la wc, nu a făcut-o de bunăvoie. Acum însă îşi ia singur scăunelul şi cere reductorul. Nu pot decât să-l încurajez şi să-l las în lumea lui, pentru că la un moment dat oricum va urma exemplul nostru.
De-aş reusi să-l fac să nu-şi mai bată colegii de grădiniţă şi să împartă jucăriile! Pfffffffffffffff… Muncă de Sisif, căci vine curând vacanţa şi uită iar!
Totuşi, la 3 ani şi 5 luni împlinite în mai, minunăţia de Bobo încă ni se pare cea mai frumoasă răsplată pe care o puteam primi vreodată şi ne considerăm norocoşi că suntem toţi sănătoşi, suntem veseli şi independenţi.