Vorbe hazlii
De cand a inceput sa vorbeasca si pe intelesul nostru, copilul meu poceste cuvintele intr-un mod nostim:
– pinguinul din cartile cu animale era “ghimbim” intr-o vreme, dar acum a devenit “bimbim”;
– banala usa pe care o inchide si o deschide la cerere (uneori si dupa bunul lui plac) se numeste “fofo“; ne-a trebuit ceva timp pana sa intelegem care-i e numele din tavalugul de sunete scoase, dar am invins!;
– daca mami sau chiar el are o bubita, indica “babu” si impinge tare cudegetul, vrand sa scape de neplacere;
– mult iubitul, indragitul si omniprezentul iPad este “pai“; il cere intr-unul din primele doua minute dupa ce se trezeste; se culca doar vizionand o bucata de film si sta cumintel chiar si o jumatate de ora. Mai nou, a inceput sa se amuze la poantele dintre Tom si Jerry. E asa de nostim cum se amuza!
– avem “no-no” pentru “noroc” (atunci cand strange mana cuiva) si “no!” simplu cand stranuta cineva in casa; “pai” mai e “pardon” pentru vreun gaz scapat ori o ragaiala, iar “me” e “merci” de fiecare data cand ii dai ceva;
– recent a inceput sa raspunda la intrebarea “Cati ani ai?”. Spune “Am doi ani” foarte frumos cand are chef, desigur!
Dialog cu tati, cocotati amandoi pe pervaz (pe la inceputul lui martie 2011):
Tati: – Uite, ninge!
Bobo: – Pai! (zapada)
Tati: – Uite, trec masini!
Bobo: – Ti, tiii!
Tati: – Si aia e masina lui tati!
Bobo: – A mea!
(Gata, s-a terminat distractia! Daca pana acum toate erau “al meu” (“al mio”), indiferent de gen, dintr-o data si-a manifestat categoric dorinta de posesie! Masina nu mai e orice obiect, ci a acordat-o la feminin! Ori are un simt al limbii, ori… va incepe cu pretentiile!)