O săptămână prea plină
Viata mea s-a scurs destul de monoton dupa nasterea odorului: dupa mutarile dintr-un oras in altul si apoi in altul, zilele s-au scurs linistit si oarecum previzibil. In cei trei ani de cand am abandonat campia muncii, am tinut sirul saptamanilor prin completarea unui fel de jurnal in care-mi notam ce-a mancat copilul, ca sa-mi dau seama daca are o alimentatie corecta si diversificata corect. Altfel, habar n-aveam in ce data sau in ce zi sunt.
Ei bine, cei trei ani de huzur se vor termina in septembrie! Bobo va merge la gradinita, iar mami la serviciu- cel mai probabil ca invatatoare la o scoala. Tati e singurul care va ramane acasa, dar el oricum de aici lucreaza. Nici o schimbare pentru serviciul lui, dar o schimbare de confort: va putea lucra in liniste si pace. Sa speram ca va avea si inspiratie! Oricum, asteapta cu nerabdare sa plecam de pe capul lui cateva ore pe zi!
Saptamana mea a inceput vijelios: intre 14 si 24 iunie se depun dosarele pentru examenul de titularizare (ala care se da in fiecare an, caci nu sunt posturi scoase la concurs, ci pastrate pentru diverse persoane). Asta inseamna un dosar de completat cu tot felul de acte si hartii. Normal ca nu mi-am luat de la Bucuresti foaia matricola in original dupa mine, crezand ca nu voi avea nevoie de ea vreodata! Pfff! Aveam nevoie de foaia matricola din facultate, s-o legalizez si s-o atasez.
Pe principiul: “daca o gasesc, bine! daca nu, macar nu facem un drum de pomana!”, sun si aflu ca exista asa ceva intre actele ramase la ai mei acasa. Iata-ne, deci cum pe la 4 dupa-amiaza ne imbarcam spre Bucuresti, dupa ce tinusem copilul nedormit (ca sa nu mai vomite in masina; n-a vomat el, ci eu!). Ajunsi la Bucuresti, am luat foaia, am semnat de prezenta cu totii (bunicii si-au vazut nepotul, noi i-am vazut pe ei); dupa pupicii de rigoare, am plecat spre ceilalti bunici.
Dis-de-dimineata am plecat marti inainte de trezirea odorului. Aveam o adeverinta de scos de la scoala la care lucrasem- ultimul angajator de stat. Secretara nu venise la program, desi stia de adeverinta mea. S-a intors “de la o sedinta” dupa 13 (adica de acasa), ca asa-i la stat: “timpul trece, leafa merge, noi cu drag ne facem ca muncim!”. Dupa niste amabilitati si multi draci cauzati de actuala directoare (fosta colega a mea) care dadea ochii peste cap ca trebuie sa mai stea 2-3 minute sa semneze o hartie, in vreme ce ea are copii care vin la meditatie acasa si odorul propriu venit dimineata din cluburi (“asa-i la 17- 18 ani, nu mai stii?”) si prea chior sa dezactiveze alarma casei ( a insistat minim 10 minute pe alarma asta nou montata in locuinta, ca sa stie oricine era in trecere acolo ca de cand a ajuns directoare, ea si-a pus alarma la casa). A semnat, a dat ochii peste cap, a oftat de zeci de ori si s-a intors din drum sa ma intrebe daca nu as fi putut veni a doua zi sa iau hartia (desi ele sunt acum cu evaluarea copiilor de-a VIII-a si oricum nu m-ar fi bagat in seama a doua zi; in plus, eu veneam de la Brasov)…
In fine! A semnat, s-a carat la meditatie dupa ce a poruncit sa nu fie deranjata decat daca-i ceva urgent, ca are programare si la coafor. Toate aceste chestii se intamplau in timpul programului de lucru, evident! Da’ e vacanta, oamenii lucreaza la stat si nu-i bai! Si-asa sunt numiti directori si inspectori pe criterii politice! Doar n-or s-o mustreze tocmai cei din partid!
Facusem copiile legalizate inainte de a ajunge dupa adeverinta. Am lasat o groaza de bani la notariat, am dat spaga aferenta adeverintei si dupa somnul de frumusete al familiei Pensionarescu, ne-am carat acasa la noi.
Iata cum se poate si altfel:
A doua zi, medicul de familie avea program dupa- amiaza. Fuseseram la shopping, am gatit si am culcat copilul. Pe la 4 dupa-amiaza am plecat spre cabinet. S-a rezolvat cu 10 lei adeverinta! Pe loc, fara mofturi si ochi peste cap!
Pe la vreo 5 dupa-amiaza m-am dus la scoala unde se depuneau dosarele: doua hartii tembelistice de completat, o tanti care coordona activitatea si impartea lamuriri tuturor celor care nu le aveau. Se sta apoi la o coada unde se verifica dosarul (sa fie hartiile cerute, sa fie legalizate, sa fie puse in ordinea corecta), apoi vis-a-vis colega ei inregistra dosarul si dadea o hartiuta- martor.
La 6:15 dupa-amiaza ieseam de pe usa scolii, desi plecasem de la inceput pe premisa ca nu am cum sa rezolv totul in aceeasi zi. Speram sa vad unde-i scoala la care trebuie sa-mi depun dosarul si sa clarific daca-mi mai trebuie vreun alt document. Totusi, intr-o ora am facut la Brasov ce se face la Bucuresti in cel putin doua zile!
De-aia se zice ca “Ardealu-i fruncea!”
Bun! Vasazica, in martea care de obicei imi era nefasta, mi-am luat adeverinta si mi-am depus dosarul. In plus, in aceeasi zi mi-am inscris odorul la gradinita. Este una particulara, caci locuri la stat sunt putine si insuficiente. Asta-i si motivul pentru care se gasesc tot felul de motive pentru alungarea copiilor din colectiv: ba tre’ sa aiba 3 ani impliniti la 1 septembrie, ba tre’ sa fi scapat de scutec, ba sa manance singur si sa ceara la toaleta. In curand, cred ca se vor da examene scrise la intrarea in grupa mica!
In aceeasi saptamana agitata, am avut onoarea de a-l primi in casa pe Indragitul Eftimie de pe dailycotcodac (http://www.dailycotcodac.ro/), cel mai frumos site (mult in spate dupa al lui tati, evident). Mare fana, Maestre! Mare, mare fana! Parol! (Vecina de vis-a-vis m-a intrebat daca-s singura acasa dupa ce a vazut ca intra un barbat atractiv la mine in curte!)
Incununarea eforturilor: de saptamana asta ma duc la sala! Am gasit una langa casa noastra- http://www.athletic-gym.ro/. Fac Pilates- niste exercitii la sol cu accent pe calitatea executiei, nu pe cantitate; in plus, se adreseaza in special zonelor cu probleme: burta, aripioare laterale, fund. Nu-s asa grele, dar am febra musculara, de la cata lipsa de activitate am acumulat in ultimii 3 ani. Da’-mi trece feebra asta pana marti, cred!
N.B.: Acum 3 ani, cand mergeam regulat la sala, am ramas insarcinata! 😛
Urmeaza vineri, sambata si duminica- ultimele zile dintr-o saptamana prea zbuciumata! In mod sigur, vom dormi! Daca nu s-o anunta vreun Slow Food in Piata Sfatului!
P.S: in imagine sunt piciorusele uriasului fotografiate chiar de catre el!