Jazz la Opera
Saptamana trecuta am facut pauza de Opera; fusese programat un spectacol pentru copii, parinti si bunici: “Frumoasa din padurea adormita” si cum ora reprezentatiei era fix in miezul programului de somn al piticotului, am renuntat la idee.
Imi cumpar de obicei bilete pentru urmatoarele doua- trei spectacole, iar doamna de la casierie laudase mult initiativa directorului lor de a aduce jazzul la opera. Mi-am luat bilet, iar la ora 6 seara ieseam pe usa.
Nu prea-s familiara cu jazzul si nici nu cunosc interpreti (exceptand-o pe Anca Parghel, despre care am auzit mai multe in apropierea mortii). In fine! In seara asta am auzit de Marius Pop, un domn trecut de 65 de ani. A aparut Mihai Godoroja si sala parca s-a electrizat.
Drept sa spun, nefiind fan, nu m-a emotionat deosebit. Aia cu “Route 66” mi-a placut mai mult in “Cars”- filmul de desene animate al copilului; au mai fost vreo doua cover-uri cunoscute si reusite; mi-a placut o melodie: “Irish, irish” si am plecat la 10 minute dupa ora 9. Dura deja mai mult decat imi planuisem! Cred ca a continuat spectacolul inca vreo doua- trei melodii, dar pe mine ma asteptau baietii personali!
Concluzia: la urmatorul spectacol, probabil ca m-as duce din curiozitate.
E loc sub soare pentru toate culturile muzicale. Daca-i tolerez pe vecini ascultand manele, pot incerca sa-mi placa jazz-ul! Mai ales ca cica-i o muzica culta!