Turism cu copilul
Din experienta proprie am constatat ca nu-i poti impaca: turismul e una, copilul e alta. Sutn doua chestii antagonice.
La 3 luni i-am facut odorului pasaport, caci locuiam in apropierea granitei, iar cumparaturile mari le faceam in Debretin o data pe luna.
La 5 luni de viata ale lui am hotarat sa ne aniversam primul an de casatorie printr-o excursie romantica la Venetia. L-am asteptat sa adoarma, am urcat bagajele in masina si scaunelul- scoica, iar la trezire era deja in Austria. Drumul a fost destul de chinuitor, dar restaurantul lui il insotea (inca il alaptam, dar am introdus si o formula de lapte, stiind ca oboseala si foamea lui crescanda ma vor obliga la asta). Nu am putut vizita nici un muzeu in interior, caci cozile erau foarte mari, iar copilul se plictisea, plus ca era destul de greu sa-l tii in brate sau in marsupiu si sa privesti de colo- colo.
Cand a implinit un an am plecat cu nasii lui la Viena. Bagajul lui depasea suma bagajelor noastre: scutece, haine, apa, formula de lapte, borcanele de mancare cumparate, borcanele de supa gatita de acasa si pastrata pe pervazul geamului (in decembrie anl trecut era destul de rece); apoi: carucior, incaltaminte, caciuli si fulare… Am vazut Belvedere rapid si cu un mare efort: se plictisise in carucior, iar dupa ce l-am luat in brate n-a mai fost chip sa stea inapoi in carucior. Programul de masa fusese dat peste cap, la fel si somnul lui. Iar chinul unui drum cu scaun de copil pe bancheta din spate plus doua persoane a insemnat o oboseala crunta pentru urmatarele cateva zile de la intoarcere.
Desi am fi vrut sa vizitam Londra anul asta, am lasat-o balta din doua motive: copilul si fumul vulcanului ala care rabufnise fix prin mai- iunie.
Discutand, am ajuns la concluzia ca pana cand va implini minim 5 ani, nu ne mai putem face concediile linistiti. Noi suntem genul care-si ia o harta de la chioscul de ziare si incearca sa bifeze cat mai multe obiective. Ori un copil mic ne strica planurile. In Viena am vazut aproape tot, cu exceptia casei si statuii lui Mozart plus vro doua- trei pietisoare. La Venetia am vazut aproape tot, dar numai din strada ori de pe garla.
Nu-i pot impune un program militaresc de mancat- dormit- caca- pipi, asa ca nu ne putem face de cap cu colindatul. El are ore fixe doar de plans! In linii mari, are niste ore specifice pentru fiecare din activitatile importante, dar de multe ori calatoriile i le dau peste cap.
Drumul in masina inseamna un supliciu in plus: al nostru vomita! Nici cei 170 km pana la bunici nu ne scutesc de acest incident neplacut.
So… din experienta proprie, avem urmatoarele sfaturi de dat cititorilor:
– turismul in scop recreativ se face fara copil;
– daca se impune prezenta copilului, optati pentru hoteluri care au servicii de baby- sitting;
– daca nu va da mana sau nu aveti asemenea servicii, exista doua cai: nu luati copilul dupa voi sau resemnati-va ca vacanta asta va fi umbra celor de dinaintea aparitiei copilului.
Am constatat ca poti vizita cate ceva daca bebe are pana in 6 luni. Pana atunci, el doarme si e fericit sa fie leganat in marsupiu. Dupa 6 luni, bebe deja e mai curios, doarme mai putin si incepe sa-si impuna dorintele prin reprize prelungi de plans. E ideal sa fie educat intre doua drumuri, dar copilul are nevoie de stabilitate, de un program oarecum rigid: masa, somn, joaca. Atunci cand programul ii e dat peste cap, se simte nesigur si se sperie.
In functie de varsta copilului, se vor face vizite scurte sau unele prelungi la centre de joaca (de genul Lego, DisneyLand, SeaWorld, delfinarii etc); copilul e stapanul vostru si programul lui e mai important decat planul vostru de a vizita diverse obiective. De la rontaielile din geanta, pana la jucarii si grija pentru pranzul odorului, parintii trebuie sa se supuna reprizelor de plans de oboseala, de “vreau jucaria aia” sau pur si simplu de rasfat, dureri sau plans de complezenta.
Mai trebuie luate in calcul clima, anotimpul, bucataria specifica zonei vizitate, dar si sursele de apa ori posibilele infectii/ boli contactate.
In ciuda acestor lucruri, nu m-as vedea plecand fara propriul copil: prefer sa-i indur capriciile decat sa ma gandesc non stop la siguranta lui, la programul lui de somn, de masa ori de joaca.
Noi am optat mutual ca anul acesta sa fie al treilea in care nu mergem nicaieri de Anul Nou. Vom urmari vesnicul program de “glume” ale “vedetelor” care se perinda pe la toate posturile de televiziune, apoi ne vom culca dupa ce vom fi mancat o felie de cozonac in plus fata de un menu obisnuit al unei zile obisnuite.
One Response to “Turism cu copilul”
By TheBride on Nov 26, 2010
:))))) de ce stiu deja unde bati? m-am amuzat copios.
Pana la urma, vom pleca cu copilul la Budapesta cu masina daca nu e viscol sau mai stiu eu ce vreme aiurea. Iti povestesc dupa cum a fost. Sunt sigura ca va fi obositor pentru toata lumea dar am reusit cumva in ultimele luni sa ii reduc bagajul, vom doar noi in masina, ne vom opri de mai multe ori. Norocul nostru e ca printesa nu vomita, iar ghinionul e ca nu prea doarme decat 1-2 ori pe zi, deci daca plecam cu masina la 6 dimineata din Bucuresti probabil ca prindem vreo 3-4 ore de somn maximum impartite in 2 reprize.
Nu vrem sa vizitam muzee de arta, ci targul de Craciun care e in strada si, eventual, daca prindem deschis, muzeul transporturilor in care poti urca piticii in diverse masini, avioane, autobuze. In rest 2-3 biserici, un pod, light oricum. A, si mai avem un noroc: Sonia mananca orice pe oriunde. Ne vom inarma totusi cu borcanele, biscuiti, lapte praf si iaurturi.