Bec tu biznis!
Ne-am intors din mini-vacanta cu masina de pe taramurile lui Fritz. Minunatia noastra de 8 luni si ceva a avut de indurat 20 ore de stat lipit in scaunelul de masina exceptand micile pauze de cafea/ tigara/ pipi/ dezortit si atunci cand era luat in brate in masina evoluand cu 240 km/ ora.
Bietul bebelus a dormit 70% din timpul calatoriei, pentru ca zgomotul uniform al masinii in rulaj, dar si miscarea continua ii dau o falsa impresie de siguranta si confort. Si cand are siguranta, confort si burtica plina, piticotul adorme daca nu are altceva mai bun de facut. Si cum plansetele nu prea i le lua nimeni in seama, s-a resemnat si a dormit cat mai mult.
Evident, in momentul in care se oprea masina, era primul care facea ochisorii mari si cerea sa fie luat din odiosul scaunel auto in care se chircea si se facea nmic- mic- mic, doar- doar om ajunge in sfarsit acolo unde vrem!
In Dacie a mai fost cum a mai fost, da’ in masina aia mare, frumoasa si spatioasa, bancheta din spate era formata din 2 scaune si la mijloc o cotiera, asa ca nu s-a prea putut roti scaunelul si nu a avut prea mult loc de intors. Totusi, cand a predat tati masina, bebelusul a plans dupa confortul si aspectul ei.
In excursie, bebelusul s-a comportat minunat: sociabil cu toti, foarte lipicios si pupacios, sta in bratele oricui, chiar daca-i vorbeste in limbi straine si se lasa spalat pe fata de cainele familiei; ba chiar umbla in lung si-n lat de-a busilea prin toata casa in cautarea catelului pe care-l apuca de blana si vrea sa=l duca la gurita de drag ce-i e!
A papat prima data bagheta la cuptor cu unt cu ierburi aromate si dupa plescaiturile ulterioare, am tras concluzia ca-i place painea. O sa-i dau si eu, ca-i mai ieftina decat mancarea de bebelusi!
Aflat in carucior la sesiunile repetate de shopping, bebelusul si-a dat-o-n stamba totusi si a urlat cat l-a tinut plamanu’, semn ca nu e chiar preferabil pentru el sa mergem pe burtica goala la cumparaturi sau pe soare puternic ce-i intra in ochi, ori pe ploaie cu galeata!
In rest, toate-s bune si frumoase! A invatat sa faca “kleine Musik” cu o lingura si o craticioara, face pasi daca e sustinut si in general iscodeste tot ce au oamenii prin casa asezat la inaltimea lui. Intorsi acasa, continuam cu muzica dupa ce am achizitionat un tambal (prefera batul tambalului, ca-i numai bun de bagat in gura si de morfolit), inspecteaza toate incaperile casei si murmura cand ii cand, in semn ori ca-i place, ori ca stie melodia si ma acompaniaza!