Primarul din Casterbridge
Thomas Hardy
I. Un barbat, o femeie si copilul lor pleaca la drum sa-si caute norocul. El are aparenta unui om serios, muncitor si asezat, ea poarta in brate o fetita. Spre seara ajung intr-un sat unde se tine targ. Intra intr-un cort unde se vindea fiertura de grau, mananca, iar barbatul isi completeaza mancarea cu cateva pahare de rom. Dupa cateva pahare de alcool isi scoate nevasta la licitatie si o pierde pentru 5 guinee in favoarea unui marinar despre care nimeni nu-i poate da nici o informatie.
II. Se trezeste a doua zi dimineata in cortul unde intrase cu sotia si copilul, gaseste verigheta sotiei pe masa si banii marinarului in buzunar, asa ca se hotaraste sa plece in cautarea lor. Dar nimeni nu-i poate da o informatie clara, mai ales ca nici nu stia numele marinarului. Cautarile lui se intind pe cateva luni, pana ajunge intr-un port, unde cineva ii spune ca sotia lui, marinarul si fetita se imbarcasera pe un vas si emigrasera. Trist, el cutreiera Anglia pana cand se stabileste in orasul Casterbridge, intr-un colt indepartat al provnciei Wessex si se stabileste acolo, dupa ce se leaga in biserica sa nu mai bea timp de 21 de ani, fix varsta pe care o avea in momentul in care si-a vandut nevasta.
III. Dupa mai multi ani, fosta sotie lui Henchard si fata lui, Elizabeth- Jane (acum in varsta de 18 ani) revin in targ indoliate. Marinarul Richard Newson murise, iar femeia isi cauta fostul sot. Ajung la taverna unde mancasera grau fiert si unde aceeasi vanzatoare le spune ca barbatul cautat revenise si lasase vorba ca daca-l cauta vreodata fosta sotie, sa-i spuna ca s-a stabilit in Casterbridge.
IV. Noua familie Newson emigrase in Canada, dar fara mari sanse de inavutire. De aceea, s-au intors in Anglia, fostul marinar s-a facut barcagiu si docher, apoi a plecat cu vasul de pescari spre Terra Nova si femeia afla ca sotul ei a disparut in ape. Dupa ce acesta a disparut, femeia si-a linistit constiinta, nemaitraind in pacat si un om care a cumparat-o din targ. De aceea ii spune fetei ca vrea sa plece in cautarea unei rude a lor, Henchard, lasand in seama lui explicatiile ulterioare. Vor ajunge cu greu in Casterbridge, un burg invechit.
V. Acolo, oamenii erau tare nemultumiti, pentru ca primarul incheiase o afacere paguboasa burtilor lor: graul din care se facea acum paine lor fusese incoltit. Cele doua femei iau parte la o petrecere a notabilitatilor orasului, intre care si Michael Henchard, acum ajuns primar. Afla despre el ca s-a tinut de juramantul din biserica, este un om destoinic si care s-a ridicat la rangul de primar prin eforturi proprii si munca cinstita. Singura lui vina era aceea a incheierii targului ghinionist cu graul incoltit.
VI. La banchetul notabilitatilor orasului ia parte ca spectator si un tanar, aparent scotian care-i trimite un bilet primarului in care-i da solutia problemei graului incoltit, apoi pleaca spre un han. Fiind de fata cand chelnerul ii spusese tanarului despre Hanul Trei Marinari ca este accesibil ca pret, Elizabeth- Jane isi indreapta mama intr-acolo. La fel si primarul, intrigat de bilet, porneste spre han.
VII. Ingrijorata ca nu vor putea achita costul camerei, fata se angajeaza in han sa duca mancare oaspetilor din camere si descopera ca tanarul le este vecin, avand camera langa a lor. La terminarea treburilor, ii duce mamei ei ceva de mancare si o gaseste absorbita de convorbirea din camera vecina: primarul venise, atras de continutul biletului, iar tanarul- Donald Farfrae- ii demonstreaza procedeul de recuperare a graului incoltit, dar refuza slujba de administrator oferita de primar, pe motiv ca vrea sa plece in America, sa vada lumea.
VIII. Tanarul ii uimeste pe locuitorii hanului cantandu-le cateva cantece scotiene si trezeste in sufletele lor poezia si buna-dispozitie. Elizabeth- Jane se lasa si ea prinsa de farmecul baiatului, fata de care se simtitse fermecata inca de cand il vazuse. Se intalnesc pe scara hanului, dupa ce ea ii pregatise patul, iar Susan ii reproseaza fetei slujba ei nevrednica de inrudirea cu primarul.
IX. In timp ce primarul orasului in conducea pe tanarul salvator al granelor spre port, Susan o trimitea pe fata la primar, cu mesajul ca o ruda a lui, vaduva unui marinar vrea sa-l intalneasca. Fata pleca in cautarea casei primarului, unde-l descopera cu uimire pe Farfrae care cazuse la invoiala cu primarul sa ramana in slujba acestuia.
X. Fata se intalneste cu primarul, care descopera emotionat ca Elizabeth- Jane nu stie nimic despre oribila tranzactie la care a fost supusa mama ei. Din contra, se crede onesta fata a marinarului decedat. Henchard ii trimite Susanei un bilet in care-i propune sa o vada si alatura cele 5 guinee, suma semnificativa, ca si cand ar rascumpara-o, recunoscandu-si ratacirile tineretii.
XI. Intalnirea usor romantica are loc intr-un amfiteatru roman. Mai cerebral, Henchard ii propune femeii sa-si caute o casa, in care sa locuiasca impreuna ca fiica ei, iar el sa-i faca o perioada curte, pentru ca apoi sa se casatoreasca, fiica naturala sa-i devina fiica adoptiva, fiind ferita de amintirea trecutului, iar el indreptandu-si greseala. De asemenea, ii cere Susanei iertare, dar aceasta nu-i spune nimic, ramanand ca el sa si-o obtina prin comportamentul ulterior.
XII. Intors acasa, Henchard ii marturiseste lui Farfrae gresealile tineretii, intr-un acces de confesiune: ii spune despre trecutul lui cu Susan, despre vanzare, despre regasire, dar si despre faptul ca mai exista o femeie: cazand bolnav intr-un alt oras, o tanara a avut grija de el, dar s-a si indragostit. Au avut o relatie, care ar fi trebuit sa se termine cu o casatorie daca cele doua femei din trecut nu ar fi aparut. De aceea ii cere tanarului sfatul, precum si sa-i compuna o scrisoare catre tanara care spera sa-i devina sotie, explicandu-i imposibilitatea acestui demers.
XIII. Primarul le instala pe cele doua femei intr-o casa aratoasa, ii face curte Susanei si o cere de nevasta, dupa care se casatoresc, starnind si mai mult aura de mister cu care se inconjrase: toti satenii erau de parere ca dupa 20 de ani de abstinenta, putea sa-si gaseasca o pereche mai potrivita.
XIV. Ca tata vitreg, Henchard ii propune lui Susan sa publice in ziare schimbare numelui fetei lui, pentru a-si indrepta greseala fata de ea, dar fata nu tine cu tot dinadinsul sa-si schimbe numele de Newson, asa ca abandoneaza proiectul. O farsa ii indreapta pe Elizabeth si Farfrae sub acelasi granar, ambii primind acelasi bilet in care sunt invitati unul de catre celalalt la o intalnire nevinovata.
XV. Henchard isi exercita autoritatea asupra unui tanar care nu enea la timp la lucru, dar Farfrae ii ia apararea, prilej cu care primarul afla ca administratorul lui este mult mai popular.
XVI. Cu ocazia unei sarbatori stabilite la nivel national, primarul organizeaza in spatiu deschis cateva jocuri cu premii, dar si o masa gratuita pentru sateni. Din nefericire pentru el, ploaia si vremea rea alunga satenii in cortul pe care Farfrae il pregatise de asemenea, ca celebrare a sarbatorii. Primarul vede cum sub ochii lui, administratorul ingenios devine mult mai important in viata comunitatii. De aceea, Henchard il alunga
XVII. Dar tanarul o intalneste pe Elizabeth in drum spre casa, o conduce si se hotaraste sa se stabileasca in oras, in calitate de concurent al tatalui ei. Suparat de intorsatura lucrurilor, primarul ii scrie baiatului sa inceteze orice relatie cu fiica lui vitrega si simtindu-se lezat in concurenta loiala pe care i-o facea fostul lui protejat, il ura acum din tot sufletul.
XVIII. Henchard primi o scrisoare de la Lucette, femeia cu care dorea sa se casatoreasca inainte de a o reintalni pe Susan. Se duse sa o intalneasca, in vreme ce sotia lui, grav bolnava, isi dadea sufletul alaturi de Elizabeth, careia ii dezlega misterul biletului care-i facuse sa se intalneasca in hambar pe ea si Farfrae: ea era autoarea, in dorinta de a-si casatori fiica. Primarul se intoarse dupa ce femeia a fost ingropata si afla din povesti tristul ei sfarsit.
XIX. La trei saptamani dupa inmormantarea femeii, Henchard sta de vorba cu fiica lui, dezvaluindu-i o parte din adevarata poveste a ei si a mamei si o roaga sa scrie o cerere de schimbare a numelui de familie din Newson in Henchard. Lasand-o sa cugete la cele aflate, deschide o scrisoare a sotiei sale, care ii recomandase sa faca acest lucru abia dupa ce fata s-ar fi casatorit si afla ca Elizabeth este fiica naturala a marinarului Newson, botezata cu acelasi nume ca si fetita care murise la scurt timp dupa ce mama ei a fost vanduta. Dupa o noapte pierduta, primarul ia hotararea sa inainteze in demersul sau de a-si recunoaste fiica, desi din tot ce planuise el nu se alesese decat fum.
XX. Dupa ce-i da fetei numele lui, Henchard devine din ce in ce mai nemultumit de ea, facand deseori scene: este nemultumit de felul in care vorbeste, de felul in care scrie, de prietenia pe care fata o arata slugilor etc. Nance, o femeie in slujba primarului ii reproseaza acestuia ca fata a fost slujnica la han, asa ca impolitetea lui fata de angajati ar trebui atenuata. Auzind aceste lucruri si considerand ca era un lucru imoral, primarul o ignora voit pe fata care se arunca in studiul diverselor gramatici si scriitori antici, incercand sa invete cat mai mult. In timpul liber mergea la cimitir, la mormantul mamei ei. Acolo a zarit o data o doamna misterioasa, foarte elegant imbracata care studia mormantul foarte interesata. Revenind acasa, urmeaza o noua scena domestica, primarul fiind foarte infuriat ca fata lui il servise la han tocmai pe contra-candidatul sau si stiind dinainte ca-si va pierde postul in favoarea tanarului. De aceea ii scrie lui Farfrae ca-si retrage interdictia de a-i face curte fetei. Elizabeth intalneste la mormantul mamei ei pe doamna cea eleganta care-i propune sa-i fie dama de companie dupa ce asculta povestea vietii fetei si necazurile pe care le avea de indurat de la tatal ei.
XXI. Domnisoara Templeman (femeia cea misterioasa) o ia in serviciul ei pe Elizabeth. Despartirea de tatal ei este una destul de rece, dar Henchard ramane surprins sa vada ca fata pleaca nu peste un an sau o luna, cum credea, ci chiar atunci. In plus, cand ii spune unde se va duce, el ramane fara grai.
XXII. Henchard descopera ca d-ra Templeman este Lucetta, fata care-l ingrijise cu cu care ar fi vrut sa se casatoreasca inainte de a aparea de nicaieri Susan si Elizabeth. Din scrisori, Lucetta ii dezvaluie faptul ca il mai iubeste, ca acum este bogata, mostenind o ruda, dar si ca a luat-o pe fata ca dama de companie sub pretextul ca tatal sa o viziteze, pentru ca apoi sa-si continue planurile frante. Dar intrucat cel asteptat nu venise, desi trecusera mai multe zile, Lucetta o expedie pe fata cu o sumedenie de comisioane si-i trimise lui Henchard un bilet in care-l poftea sa o viziteze.
XXIII. Cel asteptat nu si-a facut aparitia. In schimb, in vizita a venit Farfrae, incurajat de scrisoarea primarului, care-i permitea sa-i viziteze fiica. O cautase intai acasa, apoi afla noua adresa, unde intalni pe stapana casei- Lucetta, careia-i placu foarte mult tanarul scotian. Stand de vorba cu stapana casei, tanarul a uitat cascopul vizitei lui era Elizabeth, intr-atat de mult se indragosti de Lucetta. La randul ei, aceasta refuza sa-l vada pe Henchard, sub pretextul unei migrene, dupa ce tanarul plecase de la ea.
XXIV. Lucette primeste un colet cu doua rochii noi, se hotaraste cu greu pe care s-o imbrace si iese insotita de Elizabeth sa admire o semanatoare noua, masinarie noua, care suscita interesul intregului oras. Isi intalneste tatal, pe care-l prezinta Lucettei si surprinde reprosul tatalui ei adresat rafinatei doamne ca nu l-a primit. Farfrae recomandase ca semanatoarea sa fie cumparata si se fastaceste dand explicatii fetelor, iar Lucetta ii marturiseste Elizabethei ca a avut ocazia sa-l cunoasca. Lucetta ii marturiseste fetei in linii mari povestea ei de dragoste cu Henchard printr-un artificiu (spunand ca e vorba despre o prietena a ei), dar si faptul ca s-a indragostit intre timp de un altul, mult mai potrivit ca sot decat cel din trecut.
XXV. Din mici intamplari, Elizabeth ghici care este situatia adevarata: tatal ii jignea sentimentele filiale in favoarea Lucettei, iar Farfrae ii acorda doar atata atentie cat trebuia pentru a-si da seama ca a fost inlocuita in inima lui de frumoasa si eleganta d-ra Temple. Primarul o iubea pe Lucette dintr-o dorinta de a nu ramane singur la varsta lui, in schimb Donald Farfrae o iubea cu pasiunea spontana a tineretii.
XXVI. Primarul se intalneste cu Donald chiar la Lucetta acasa, fara insa a se convinge ca baiatul este adversarul lui in lupta pentru castigarea inimii frumoasei femei. Dar din spirit de prevedere, incepe sa lucreze importiva lui Farfrae, angajandu-l ca administrator pe Jopp, cel pe care-l concediase in favoarea tanarului. In dorinta de a fi mereu cu un pas inaintea tanarului, primarul merge la domnul Fall, un batran care ghicea vremea prin mijloace numai de el stiute. Batranul prezice vreme ploioasa la sfarsitul lui august, asa ca Henchard cumpara o cantitate mare de grau, pe care se vede nevoit sa o vanda in pierdere. De asemenea, il concediaza pe Jopp, sub pretextul de a nu-l fi oprit din proastele afaceri, iar omul se jura ca se va razbuna pentru aceasta infamie.
XXVII. Un car de fan al lui Henchard rasturnat de o caruta a lui Farfrae devine pretext pentru o noua incrucisare de injurii. In plus, venind sa-si intalneasca iubita, descopera ca aceasta isi daduse intalnire cu adversarul lui, pe care-l incuraja sa-i faca o curte asidua. Primarul o asteapta la ea acasa si o cheama pe fiica lui sa fie martora cand ii smulge Lucettei promisiunea de a se casatori cu el.
XXVIII. In calitate de judecator, Henchard o intalneste pe batrana care in urma cu 20 de ani a fost martora la vanzarea sotiei lui. Aceasta il acuza ca nu e mai bun cu nimic decat ea, asa ca Henchard recunoaste si paraseste sala de judecata. Intreg Casterbridge-ul stie acum trecutul lui Henchard, inclusiv Lucette careia-i pare rau ca i-a promis vanzatorului de suflete ca se va marita cu el, asa ca pleaca la Port- Bredy pentru cateva zile.
XXIX. Elizabeth vrea sa-i faca o surpriza Lucettei si-i iese in drum, pe cand se plimba; dar vad ingrozite un taur fara stapan care vine amenintator spre ele, fug, se ascund intr-un hambar, si pe cand se considerau sortite pieirii, un salvator apare: Henchard. Pornesc impreuna spre casa, dar Elizabeth se intoarce sa-i recupereze Lucettei mansonul uitat in hambar. In vremea aceasta, Elizabeth se intalni cu cabrioleta lui Farfrae, ii spuse acestuia intamplarea cu taurul si salvarea lor, precum si ca tatal ei o conduce pe Lucetta acasa. O alta surpriza ii este rezervata lui Henchard: o roaga sa vina cu el la banca, sa anunte casatoria lor pentru a prelungi asteptarea creditorilor, dar Lucetta recunoaste ca tocmai omul pe care Henchard incearca sa-l pacaleasca i-a fost martor in urma cu o saptamana, cand s-a casatorit la Port- Bredy cu Donald Farfrae.
XXX. Donald se muta in casa nevestei sale, iar Lucetta se duce in camera Elizabethei sa-i dea vestea cea mare. Dezolata ca cel care fusese aproape de a-i fi logodnic s-a insurat, uitand-o de tot, fata paraseste casa lor si se muta singura, planuind sa traiasca din mica renta pe care i-o fixase tatal ei adoptiv, din mestesugul ei de impletitoare, precum si din lectiile particulare pe care le-ar putea da.
XXXI. Henchard este declarat falimentar, ii sunt lichidate afacerile, iar fostul primar care in urma cu mai multi ani se ridicase prin propriile puteri in ochii vecinilor cade in dizgratia tuturor. Se duce sa locuiasca la Jopp, fostul administrator de care si-a batut joc fara sa-i pese, iar Elizabeth nu este primita sa-l vada pe fostul sau parinte, acum decazut si falimentar. Noul proprietar al hambarelor si a intregii averi scoasa la mezat este Farfrae, pe care toti slujbasii il adora.
XXXII. Henchard este vazut adesea pe langa ppodul orasului, privind in gol si ratacind. Farfrae il intalneste si-i ofera o cina, o camera in casa lui, care intre timp devenise casa proaspetilor casatoriti. Henchard il refuza si cade greu bolnav. Fata lui vine sa-l ingrijeasca, pana cand se pune din nou pe picioare si-si cauta de lucru ca si cosas la Farfrae, care din considerente morale ii dadea poruncile printr-o a treia persoana. Dar totul se duse de rapa cand Henchard afla ca Donald va fi propus ca primar: la implinirea sorocului de 21 de ani de cand facuse juramantul in biserica, Henchard se apuca iar de baut. Acest lucru il afla cu disperare Elizabeth.
XXXIII. Henchard se apuca sa bea nesabuit la Hanul Trei Marinari si-i obliga pe cei din cor sa-i cante un psalm ale carui cuvinte se potriveau de minune ca razbunare pentru situatia in care se afla acum. Elizabeth il smulge din han si se angajeaza la Farfrae, pentru a-l supraveghea indeaproape pe tatal ei. Lucette, nestiind ca fostul ei amant lucreaza pentru actualul sot, face greseala de a intra in hambar, unde Henchard ii arunca ironii fine, dar bine plasate. Ea ii scrie o scrisoare in care-l implora sa o respecte si sa nu o compromita, dar el o arunca in foc. Elizabeth este martora la o toana a tatalui ei, care ridicand un brat, i-ar fi putut inscena lui Farfrae un mic accident.
XXXIV. Elizabeth vrea sa-l previna pe Farfrae de intentiile tatalui ei, dar tanarul nu le ia in seama. Propune urbei sa-l ajute sa-si ia o pravalioara de seminte, dar auzind despre comportamentul lui plin de ura, renunta. Apoi, Farfrae primeste propunerea de a fi primarul orasului, ura dintre cei doi adancindu-se si mai mult. Henchard il roaga pe Farfrae sa-l lase sa-si ia niste scrisori din safe-ul fostei lui case si cu ocazia aceasta ii citeste cateva din cele mai pasionale randuri pe care fosta lui iubita si actuala sotie a primarului i le trimisese. Dar, spirit marinimos, nu divulga numele femeii, evitand declansarea unui scandal.
XXXV. Lucetta auzi din intamplare lectura scrisorilor si stabileste o intalnire cu fostul ei iubit. Acesta ii promite ca-i va inapoia scrisorile si nu va uza de ele.
XXXVI. Si ca sa se tina de cuvant, i le incredinta lui Jopp sa i le duca. Doar ca acesta descoperi misterul din pachet si inainte de a le preda doamnei, dadu pe la carciuma. Acolo citi de fata cu societatea depravata a orasului cateva din scrisori, iar a doua zi le preda doamnei, care le arse, multumita ca Henchard s-a tinut de cuvant.
XXXVII. Un personaj regal vine o jumatate de ora in oras, in trecere spre alte tinuturi. Henchard isi propune sa-l intampine, in calitate de fost primar, dar planurile ii sunt dejucate de Farfrae. In timp ce notabilitatile orasului erau in comitetul de intampinare, cei de la hanul in care se citisera scrisorile planuiau un scandal de proportii.
XXXVIII. Henchard isi imobiliza o mana la spate si urcandu-se in podul unui hambar, il provoaca pe Farfrae la lupta dreapta, neuitand umilinta de a fi fost alungat din fata altetei regale de fata cu intreg orasul. Si pentru ca era mai puternica decat tanarul, este la un pas de a-l ucide, insa renunta in ultima clipa. Farfrae pleaca in alt oras dupa ce primeste un bilet anonim, in care este chemat de urgenta intr-un sat invecinat.
XXXIX. Satenii inscenasera acest bilet pentru a-l indeparta pe Farfrae, in timp ce in oras era tinuta o procesiune in care o momaie infatisand-o pe Lucetta juca rolul principal, alaturi de o alta momaie, infatisandu-l pe Henchard, ambele calare pe un magar. Elizabeth ajunge intr-un suflet la cea careia-i fusese dama de companie, incercand sa inchida fereastra si s-o consoleze pentru batjocura. Ea cazu pe covor, prada unei crize serioase de nervi, drept pentru care medicul sugera sa fie adus de urgenta sotul doamnei. Politistii orasului incercau din rasputeri sa afle cine a pus la cale mascarada, dar toti obisnuitii hanului unde se citisera scrisorile se acopereau unii pe altii.
XL. Farfrae era plecat, iar Lucetta grav bolnava: Henchard pleca in cautarea sotului, pentru a-l preveni sa se intoarca urgent acasa, dar acesta crezu ca e doar un tertip al fostului lui dusman. De aceea intarzie, iar Lucetta pierdu sarcina din cauza unei noi crize de nervi.
XLI. Elizabeth vine la tatal ei sa-l anunte ca Lucetta a murit si adoarme, rapusa de priveghiul moartei. Un calator se prezinta la usa lui Henchard si se recomanda a fi Newson, cel caruia isi vanduse nevasta. Marinarul isi cauta acum fiica, pe Elizabeth, dar Henchard ii spune ca a murit, asa ca omul pleca din oras, deznadajduit. La fel era si Henchard, temandu-se ca Newson va afla adevarul pana la urma, asa ca se duse pe malul unei ape, unde vazu plutind un corp cu haine asemanatoare lui. Era momaia care fusese purtata pe magar si care fusese cauza mortii Lucettei. Elizabeth hotaraste sa se mute in casa tatalui sau, pentru a avea grija de el.
XLII. Dupa moartea Lucettei, Farfrae doreste sa se razbune pe autorii farsei, dar intrucat o considera si pe sotia lui vinovata, renunta. Henchard accepta, de dragul Elizabethei pravalia de seminte si viata lor capata iarasi un scop. Elizabeth se intalnea ocazional cu Farfrae, in lungile ei plimbari zilnice, iar Henchard isi propuse sa nu le stea in cale, desi ii era teama ca tanarul ii va lua unica ratiune de a trai.
XLIII. Farfrae ii face curte acum Elizabethei si cei indragostiti petrec multa vreme impreuna. Henchard ii urmareste si intr-o zi, supraveghindu-i cu ocheanul, vede ingrozit cum un om in costum de marinar- nimeni altul decat Newson- se apropie de fata. Nu se intalnesc, dar era stabilita in biletul pe care fata il primise si o noua intalnire, in casa lui Farfrae. Fata nu stia cu cine se va intalni a doua zi, dar afland aceste amanunte, Henchard se hotari sa paraseasca orasul. Isi lua cosul, hainele si vechea lui coasa si parasi Casterbridge- orasul caruia ii fusese primar, in care cunoscuse dragostea si viata familiala, dar si orasul in care suferise atat de mult, nemaiputand infrunta si acest din urma oprobiu public. Fata isi intalneste tatal natural in casa lui Farfrae si impreuna pun la cale amanuntele nuntii.
XLIV. Henchard rataceste zile in sir pe drumuri, ajunge in satul in care-si vanduse nevasta si de acolo, rememorand faptele, strabate drumuri concentrice, fixand mereu cu privirea orasul in care fusese primar pe vremuri.Se angajeaza ca si cosas si incearca sa afle vesti de la Casterbridge. Tot framantandu-se, ia hotararea sa se duca la nunta celei pe care o considera fiica lui. Pleaca la drum, isi cumpara cateva haine pentru a arata mai civilizat, precum si un mic dar pentru Elizabeth: o colivie cu un canar. Ajuns in fosta lui casa, intra pe portita din spate si roaga o bucatareasa sa-l anunte Elizabethei. Intre timp, el priveste nuntasii si in mod special pe Richard Newson, tatal fetei, care dansa foarte multumit si fericit. Se intalneste cu fata, care se poarta rece cu el, cerandu-i sa-i explice de ce i-a ascuns adevarul atatia ani. Henchard pleaca de acolo cu inima indurerata si sfasiata, ferm convins ca nu mai are pentru ce sa traiasca.
XLV. Dupa o luna de la nunta, Elizabeth afla taina coliviei cu pasarea care intre timp murise de foame. Si cum tatal ei natural se mutase intr-un alt oras cu vedere la mare, pleaca impreuna cu sotul ei in cautarea lui Henchard, pricepand ca darul de nunta a fost si unul de cainta. Gasesc un fost angajat al lui Farfrae, care locuia cu Henchard, ingrijindu-l. Acesta le povesteste cum dupa nunta, Henchard s-a refugiat in casuta aceea indepartata, cum refuza mancarea si cum si-a scris testamentul prin care lasa vorba sa nu fie ingropat in pamant sfintit, iar Elizabeth sa nu afle vreodata nimic despre el. Fata ii respecta in linii mari ultimele dorinte, apoi trai multumita, invatand oamenii sa vada ca minunate micile bucurii ale vietii, stiind ca fericirea este doar un episod trecator in marea drama a durerii.
Sfarsit