Parfum de crizanteme
(nuvele) D. H. Lawrence
“Ofiterul prusac”: -un militar intendent al unui ofiter isi omoara superiorul; un fel de “Crima si pedeapsa” in cateva pagini, dar analiza adanca – razboiul psihologic dur dus de ofiter cu intendentul, culpabilitatea analizata obiectiv; constiinta morala a militarului se apara, el avand rare momente de luciditate si dese momente in care adoarme ori merge in nestire, invartindu-se irational in jurul locului crimei.Dupa 3 ore, camarazii il gasesc, dar moare in aceeasi noapte la spital.
“Un ghimpe in inima!”– Bachmann, un alt soldat, indragostit de o fata in casa are frica de inaltime; la exercitiile de instructie la care participa este constient ca va esua: pus sa se catere, face pe el de frica, este smuls de pe scara de catre superior si ajutat sa-si termine misiunea, ceea ce ii atrage de la sine batjocura colegilor. Umilit, infrunta racnetele superiorului, pe care-l impinge din greseala in sant, apoi dezerteaza. Se ascunde la iubita lui 2 zile, dar este descoperit datorita scrisorii pe care o rugase sa o trimita mamei lui.
“Fiice de vicar”– Familia Lindley este numeroasa si se bazeaza in totalitate pe salariul vicarului. Doamna Lindley da nastere copiilor in ciuda deznadejdii sotului- au 4 copii si un singur venit mic. O data cu trecerea timpului, femeia devine ipohondra si se retrage in pat, bolind; copiii cresc in lipsuri, desi isi cauta un castig: fata cea mare, Mary este institutoare, educand cateva fetite de negustori, iar Louisa preda lectii de pian. Tatal lor isi viziteaza cei cativa enoriasi, in speranta de a le alina durerile, de a-i indrepta pe calea mantuirii, dar si de a-si vinde calendarele; insa intreprinderile lui se lovesc de madria minerilor de neclintit.
La 23 de ani, Mary ar vrea sa se casatoreasca, insa nici un baiat din tinut nu-i este pe plac; in plus, tatal ei s-a imbolnavit si singurul venit adus de acesta se intrevede a fi pierdut. Dar domnul Massy se ofera sa tina slujbele benevol parintelui bolnav; este un om mic de statura, inteligent dar foarte rece si calculat; in ciuda acestui fapt, se imprieteneste cu Mary si se casatoreste cu ea, spre dispretul surorii mai mici.
Louisa e indragostita de Alfred, un miner, fiul mai mic al unei familii dezorganizate. Infuriata de vizita sorei sale, Louisa se duce in vizita la doamna Durant, mama lui Alfred, pe care o gaseste cazuta in gradina: incercase sa scoata o varza pentru a-i pregati fiului cina, insa un organ intern s-a rupt. Fata ramane peste noapte la familia Durant, ingrijind femeia batrana, gatindu-i fiului si ajutandu-l sa se spele dupa ce se intoarce de la mina. Dupa decesul femeii, ea merge acasa, sperand ca Alfred o va cauta, desi echilibrul interior al acestuia era crunt zdruncinat de decesul mamei lui.
Se intoarce in vizita la Alfred, ii declara iubirea si-l invita la cina, pentru a o cere familiei. Insa doamna Lindley isi dorea un alt sot pentru fata ei, iar vicarul spera ca el va castiga mai mult. Conflictul insa se aplaneaza cand parintii afla planurile tinerilor: vor sa emigreze in Canada, in cautare de lucru, astfel incat nu vor avea pentru mult timp un ginere miner.
“Al doilea pe lista”– Frances, o fata de 23 de ani se afla in gradina cu sora ei, Anne, de 14 ani. Tanara femeie urmase cursurile unui colegiu din oras, dar se intoarce acasa la sfarsitul studiilor, dezamagita in dragoste. Ucicderea unei cartite da motiv de discutii cu un tanar fermier pe care-l accepta drept curtezan, in lipsa de pretendenti.
“Umbra din gradina cu trandafiri”– o tanara familie vine in vioajul de nunta pe malul marii; barbatul este foarte interesat de imprejurimi, in schimb sotia lui este retrasa si suspicioasa. Ea il roaga ca in plimbarile lui sa nu spuna nimanui cu cine s-a casatorit, nedorind cunistinte. Insa imediat ce sotul pleaca in plimbare, iese si doamna, aparent intr-un drum fara scop. Ajunge in dreptul gradinii bisericii si intra, plimbandu-se pe aleile pline de trandafiri, unde intalneste un fost militar cu mintea ratacita.
La intoarcere, sotul o descoase si afla cu stupoare ca femeia locuise in acele locuri ca dama de companie a unei bogatase, ca fusese iubita fiului vicarului- sublocotenentul pe care-l intalnise in gradina cu trandafiri si ca acesta o parasise, plecand sa lupte in Africa, unde a facut insolatie si pierzandu-si mintile. Insa furia lui Frank ajunge la paroxism cand isi da seama ca femeia cu care s-a casatorit nu este neprihanita, folosindu-se de casatoria cu el pentru a-si ascunde trecutul rusinos.
“Botezul”– Domnisoara Hilda Rowbotham, profesoara de la Scoala Britanica iese de la cursuri si merge la brutiaria orasului, de unde cumpara prajituri, apoi se indreapta spre casa, constienta de privirile atintite ale satenilor. Emma, sora ei nascuse de putin timp un copil, fara a fi casatorita, iar tatal, un fost miner o ignora cu desavarsire. Tatal aduce un faras de carbuni din curte, insa incercand sa atate focul, se dezechilibreaza si-si sprijina mana de soba fierbinte. Bertha, sora mai mare a fetelor o dojeneste aspru pe proaspata mamica, dar isi alinta cu dragoste nepotelul.
In casa e o atmosfera apasatoare, dominata de neputinta in fata faptului implinit. Toti asteapta preotul pentru a oficia botezul acasa, fiindu-le groaza de gura lumii daca l-ar boteza la biserica. Tatal gaseste prilejul de a-si expune amaraciunea intr-un sir ilogic de vorbe si gesticulari ample, apoi botezul are loc, copilul primind numele bunicului. La finalul slujbei apare si fratele fetelor, prilej de alte siruri de vorbe dezlanate ale tatalui. Fratele gaseste pe masa punga de la brutarie si incepe sa-si bata joc de sora lui, care ramasese insarcinata cu ajutorul brutarului, iar scandalul incepe sub privirile neputiincioase ale tatalui care-si mormaie in nestire necazurile.
“Parfum de crizanteme”- o locomotiva isi anunta sosirea, minerii ii fac loc, iar o femeie isi striga copilul sa intre in casa; copilul statea langa o tufa de crizanteme, iar femeia rupse fara sa-si dea seama o crenguta parfumata pe care o puse la cordonul sortului . Mecanicul opreste locomotiva in dreptul casei lor si-i cere fetei lui o ceasca de ceai, apoi pornesc o discutie pe seama batranului care are de gand sa se recasatoreasca, dar si pe seama sotului betiv al femeii, apoi pleaca. Intoarsa in casa, femeia se aseaza la masa cu copiii, iar fetita descopera fascinata florile in sortul mamei. Insa mama se intristeaza, amintindu-si ca si casatoria ei, si nasterea copiilor, dar si prima data cand a venit beat acasa tot au avut ca lait-motiv tot crizantemele. Aflata acum la cea de-a treia sarcina, tot crizantemele ii vor aduce un copil.
Copiii se joaca tacuti pe covor, asteptand vesti despre tatal lor care intarzia, apoi sunt trimisi la culcare; femeia iese prin vecini, intrebandu-i daca stiu unde se afla sotul ei. Toti suspecteaza ca ar fi in diverse localuri, bandu-si salariul. Un miner ii povesteste femeii ca la iesirea lui din sut, l-a strigat pe Walt, insa acesta i-a spus ca va iesi mai tarziu. Totusi pleaca in cautarea barbatului pana la ccea mai apropiata carciuma, de unde se intoarce fara vesti.
Intoarsa acasa, femeia primeste vizita soacrei, care o anunta ca sotul ei a avut un accident la mina. Ortacii il aduc mort, iar femeia face calcule cu sange rece unde sa-l spele si sa-l aseze, pentru a nu trezi copiii, desi soacra ei bocea, afland ca fiul ei a murit asfixiat, zdrobit de un bolovan de minereu.
Auzind zgomote, copiii dau semne ca vor cobori, iar Lizzie se duce sa-i linisteasca, ii adoarme si-i mangaie, apoi se intoarce si-si spala sotul, il imbraca si-l acopera cu un cearsaf, ingrozita sa nu-l descopere copiii a doua zi, apoi il vegheaza, crispata de spaima imensitatii mortii.
“Printesa”– Dolly Urquhart este vlastarul unui lung sir de printi si printese, dupa cum sustine tatal ei; chiar educatia i-a stat sub semnul infumurarii tatalui ei, socotit ticnit, care-i inoculeaza fiicei ideea ca e diferita de toti ceilalti copii fie si numai prin sangele albastru pe care-l mosteneste. Mama fetei moare la numai 2 ani dupa ce-i da nastere, familia ei cere copila, insa cum locuiau la Boston si scrisorile adresate tatalui ramasesera fara raspuns, o lasa in grija fanaticului descendent regal.
Printesa Urquart are o privire dispretuitoare si o conduita care aminteste de vremurile vechi, imbracamintea ii este asemanatoare personajelor din tablori, la fel si stilul inghetat de a vorbi si de a se comporta. De aceea este respinsa de toti, respingandu-i la randul ei si considerandu-se autosificienta.
La moartea bunicilor primeste mostenirea conditionata de a petrece 6 luni pe an pe continent american, avand de acum 2 case: una la Londra si una la Boston; la 33 de ani are figura unei tinere de 20, ceea ce ii atrage cativa simpatizanti, pe care-i indeparteaza ingrozita. Insa accepta compania unei femei (Miss Cummins) pe care o angajeaza ca sora pentru batranul ei tata si dama de companie pentru sine. Dupa decesul batranului, cele doua isi petrec timpul impreuna, penduland intre cele doua continente.
Intr-o vara ajung inapoi in America, viziteaza un ranch din desert, aflat la mica distanta de niste munti. Domingo Romero este ghidul care se ocupa de plimbarile celor doua femei, dandu-le indicatii ce sa viziteze si uneori insotindu-le. Barbatul are o semetie care-i place printesei, de aceea cei doi incep sa se apropie, fara a deveni constienti de acest lucru. Printesa isi exprima dorinta de a urca pe munte, in cautarea faunei deosebite, miss Cummins ii insoteste, dar calul ei se loveste la genunchi, asa ca se intoarce la ranch. Printesa si Romero isi continua drumul pe creste, avand ca scop sa ajunga la o cabana ascunsa in padure, de unde pot observa animalele salbatice.
“Doua pasarele albastre”
“Soare”
“Femeia care a plecat”
“Asta nu!”
“O doamna incantatoare”
“Taina calului de lemn”
“Mocasinii albastri”