Incepe sa-mi placa!
Am ramas singura acasa cu odorul, caci tati si-a gasit de drum prin Bucuresti pentru o zi. Trec peste detaliile picante cu schimbarea scutecului, manjirea calcaiului cu ceva, apoi pictarea bratului meu…
Am iesit cu dragalasul la plimbare sa batem strazile singurei. Inarmati cu un biberon plin si doi biscuitei, am atacat partea necunoscuta a imprejurimilor: strada Carpatilor care se deschide in dreapta de Calea Bucuresti (ultima destul de cunoscuta noua, fiind batuta saptamanal spre supermarket).
Am “descoperit” Parcul Trandafirilor cu statuia lui Yitzhak Rabin, situat la marele fix langa un centru comercial pe care nu l-am vizitat inca (Magnolia), intre Tampa si Dealul Melcilor.
Asa frumos e sa stai pe banca la soare privind porumbeii si admirand stancile golase ale dealului! Asa de frumos e cand bate soarele, copilasul rade si bate din palme de fericire ca s-au strans porumbeii la biscuiteii lui si in fata ochilor, intre doua blocuri destul de cochete se vede un perete gol de stanca, iar sus incepe padurea! E asa frumoasa zona, incat la primavara as vrea sa ne mutam acolo, desi mi-e teama de ursii de sub Tampa!
Intr-o statie RAT Brasov m-am uitat pe o harta a orasului (mda, astia au asa ceva! e si o harta alaturi cu reteaua de transport in comun!) si am tooot mers impingand caruciorul. Nici eu nu stiam clar unde vreau sa ajung, insa priveam drept inainte si se vedeau muntii plini de zapada! Ce sentimente or avea oamenii astia care se trezesc dimineata si vad zilnic panorama muntilor care au de-acum pe creste zapada? Ce aer respira astia de merg pe jos zilnic pana la piata sau la institutii, in loc sa foloseasca masina proprie? (Mentiune: la noi in cartier nu exista piata, fiind desfiintata, iar toti o folosesc pe urmatoarea. E un motiv bun sa mergi cam 2 km cu sacosele in maini?)
Ne-am plimbat spre Gara: au blocuri de 8 etaje cu spatiu mare intre ele (cam cat un teren de fotbal de scoala generala), au trotuare largi (au taiat jumatate ca sa faca parcare), au strazi luminate si chiar daca trotuarele nu-s asfaltate grozav, macar nu-s pline de flegme si pet-uri!
Daca inainte imi faceam procese de constiinta ca am plecat de la Oradea ca sa ne mutam aici, in salbaticie, cunoscand cate putin imprejurimile blocului incepe sa-mi placa. Sigur, inca sunt puncte in minus vis-a-vis de piatza, magazine, parcuri si distanta fata de centru, dar zona e linistita, aerul e curat, privelistea de la geam e de vis si in plus, toti 3 suntem fericiti si multumiti!