#2-1 Cafea pe piept
(discurs modificat pentru concursul de discursuri pregătite- concursul de arie de la Brașov- martie 2025)
Nici nu știți câtă bucurie pot aduce 3 boabe de cafea „vărsate pe piept” …
Dar până să ajungem acolo să vă povestesc un pic despre mine!
Cati dintre voi stiti, oare, faptul ca eu sunt invatatoare? (Cativa/Cam un sfert/Cam jumatate.)
Excelent. Acum stie toata lumea :-).
Acesta este motivul pentru care afisez ostentativ cantitati industriale de brose si pietre sclipicioase. Am 23 de copilași care aduc la scoala martisor pentru doamna. Doamna fiind, evident, eu :-).
Anul acesta am tras lozul castigator si greutatea mea a mai crescut cu 2 kilograme. Nu neapărat pentru ca imi plac prajiturile, ci pentru ca profesoara de engleza a fost bolnava, asa ca la mine au curs martisoarele fara numar, fara numar.
Voi ati primit sau daruit martisoare anul acesta?
Bravo!
Si de ce va vorbesc despre martisoare?
Pentru ca vreau sa impartasesc cu voi povestea martisorului primit de la Filip, o minune bucalata, micuta, vorbareata si adorabila, un copilaș care s-a infatisat inainte-mi pe 8 martie dimineata la ora 7.25 avand in priviri o sclipire speciala.
De obicei, la acea ora ies bucuroasă de la cafeneaua de lângă serviciu, ținând în mână un pahar de fericire lichidă. Gata- gata să mi-o verse pe piept și tipand asa cum doar un copil de 6 ani poate sa o faca, Filip s-a repezit spre mine:
- Doamna, doamna, ti-am adus un martisor!
M-am aplecat spre el si am primit o ventuza umeda pe obraz, apoi a inceput sa se caute frenetic prin buzunare martisorul, spunand:
- La noi a fost haos de dimineata! Tati s-a trezit tarziu, Anastasiei nu –i statea bine parul cand si-a pus caciula, iar mami a vrut sa o lasam si pe ea la serviciu. Tati deja are o sedinta online in masina și te roagă să mă duci la școală!
Ce ati fi facut voi in locul meu in aceasta situatie?
E o intrebare retorica, nu va deranjati sa imi raspundeti :-).
Eu am ales sa calmez agitatia lui, propunându-i să mergem împreună spre școală. Până la trecerea de pietoni am aflat că:
- Bunica a primit un parfum foarte scump, dar bunicul a zis ca il doare capul de la el.
- Mami a primit o poseta de fite de la o firma scumpa, încât tati a zis ca l-a costat cat jumate de masina,
- Surioara Anstasia a vrut un set de pus unghii, iar tati si mami l-au cumparat de pe Aliexpress, ca doar nu o sa arunce bani pe fereastra (pauza) ca in cazul posetei.
Ajunsi la școală, nici nu mi-am savurat prima inghititura de cafea, ca Filip s-a auzit iar: ‘Oooo, nuuu!”
Eram singuri: eu in clasa, el pe hol, la dulapioare,.
Mi-am pus mantia de eroina (gest) si am sarit sa il salvez de la dezastru.
In ce consta dezastrul?
Filip nu-și găsea buzunarele fiindcă luase hanoracul pe dos!
Văzând că mi-a captat atenția și că eram în genunchi lângă el, Filip mi-a mai lipit o ventuză umedă pe obraz și m-a rugat să-l ajut să-și întoarcă hanoracul. Îl pusese în mod special pe dos, ca să protejeze mărțișorul!
Pe un carton tăiat asimetric, Filip lipise 3 boabe de cafea și desenase o inimioară:
- „Fiindcă tu când mă pupi dimineața, miroși a parfum și a cafea!”
Mi-a prins mărțișorul artizanal pe piept, iar inima mea PAUZA a sărit o bătaie.
Dragilor,
Au trecut ani si ani de la acel martisor primit.
Poate că boabele de cafea de pe acel mărțișor s-au pierdut, dar emoția mea e inca prezenta.
Pentru că, nu posetele de firmă ne definesc si nici parfumurile care dau dureri de cap, ci gesturile mici, făcute din suflet. O boabă de cafea, o îmbrățișare sinceră, o ventuză umedă pe obraz și un “Bună dimineața!” spus cu tot entuziasmul revederii.
Așa că, dacă vreți să lăsați o urmă în lume, Fiți un Filip cât mai des. Și, cine știe? Cineva isi va aminti de un gest al vostru peste ani si ani.
Asa cum zicea George Carlin:
Viața nu se măsoară în numărul de respirații, ci în momentele care-ți taie respirația.