Ochi albastri, parul negru
Marguerite Duras
Personaje: el si ea (fara nume, doar pronume), plus indicatii regizorale ca intr-o piesa de teatru care ti s-ar desfasura in minte. El locuieste langa marginea marii; trist si insingurat, iese intr-o seara si ii vede: ea imbracata in alb isi striga iubitul, el are ochi de un albastru intens, dureros, parul negru. O ia de mana si pleaca impreuna pe plaja. Indragostit intr-o secunda, incearca sa-i urmareasca, dar ii pierde.
Ea il reintalneste intr-un bar, plang ingrozitor de mult pe tot parcursul scenei, beau ceva, apoi el ii propune sa vina sa doarma la el in fiecare seara, acoperindu-si fata cu un voal negru. Discuta aiureli si plang mereu, in amintirea tanarului de care ambii sunt indragostiti, fara a-i sti numele ori alte detalii.
Ea isi paraseste locul de munca- e profesoara la universitate, va avea amanti in care-l cauta pe tanarul cu ochi albastri, parul negru, iar el ii va cere detalii despre starile si trairile din timpul actelor sexuale. Apoi plang, adorm, iarasi plang si plang mereu, amintindu-si figura tanarului ratacit.
O traznaie de roman, bine ca e scurt! Da’ cica e scriitura moderna!
One Response to “Ochi albastri, parul negru”
By lore on Oct 5, 2008
Ah, sa nu uit: sora-mea si-a visat nepotul ca fiind un baietel cu ochi albastri, parul negru, desi nu a citit cartea!