Discurs-12
Yeeeey! Sunt în a XII-a săptămână de discursuri. Am participat la un concurs și am primit locul III, ceea ce mă face să am mai multă încredere că sunt pe un drum care mă dezvoltă.
Sunt foarte fericită că am ales să mă ocup de această parte a ordonării gândurilor, de a învăța de la profesioniști și de a face ceva care-mi solicită neuronii cam tociți. Am constatat că am un vocabular destul de limitat, destul de stereotipic. Asta înseamnă că e încă loc destul prin “sertărașe” să introduc noi cuvinte, noi expresii, noi idei. Am o tonă de planuri și atât de puțin timp zilnic: serviciul1 (școala cu interminabilele ei provocări organizatorice), serviciul2 (afterschool cu provocări comportamentale), clasa a V-a acasă cu odorul (prevăd un fel de homeschooling în viitorul apropiat), gătit/ spălat/ călcat+ citit, timp pentru mine, pentru tânărul meu soț și pentru mindfulness-ul pe care-mi doresc să-l pun în practică la un moment dat. Acum practic somnul adânc, plin de vise colorate pe care mi le amintesc dimineața și pe care aș putea să le continui în secunda2 de pus capul pe pernă. Am o tonă de probleme de rezolvat si în vis, sunt plină de planuri!
Intru într-o rutină cu copiii de la școală, îmi planific atent ce predau și încerc să-mi organizez și jumătatea de clasă care lucrează de acasă. Ne întâlnim online cu foarte, foarte multe greutăți: ba rețeaua de internet+ laptopul școlii sunt piedici, ba rețeaua electrică amenință cu sucombarea tuturor gadgeturilor…. Când mi-e lumea mai dragă mă trezesc într-un coșmar care mă obligă să găsesc o soluție bună în timp record. Car laptopul de acasă la școală pentru a ține legătura în mod eficient cu copiii, fără să ne umplem de frustrări și fără să mă încarc negativ prea mult.
Mă uit însă în urmă admirativ la eu, cea de anul trecut și eu, cea de ieri: îmi place viața mea, îmi place ceea ce fac și deși sunt înclinată să-mi iau un an sabatic, sunt conștientă că nu pot spune “stop!” fără a visa la îngrămădeala din fiecare zi. Ok, încă îmi ies mai bine pe hârtie gândurile decât verbal. Mă voi strădui să iasă un mesaj mai clar, mai ferm și mult mai bine structurat. Probabil că aceasta e provocarea mea din perioada următoare.
Am primit locul III și o invitație de a merge în tura următoare de discursuri. Nu am toate datele, nu știu dacă să accept sau să mai învăț. E o presiune teribilă să reprezinți un club ai cărui membri sunt enervant de buni! E o oportunitate de creștere, nu pierd mai mult decât să câștig și în mod sigur o eventuală pierdere nu va afecta negativ imaginea clubului. Poate că nu ar fi rău să studiez putin mai mult materialele din drive, dar timpul pare că se comprimă în perioada școlară. 🙂
Am fost plecati în weekend după brândușe, raze de soare și liniște. Le-am găsit la Poiana Narciselor și ne-am umplut de ele! Sper să-mi fac depozite de bună- dispoziție, calm, ca apoi să vină și structura discursurilor și să fie un ritm îmbunătățit al vieții mele.
