Depresie de toamna
A venit toamna- iarna, adica vremea aceea in care te bucuri ca nu esti legat de maini si de picioare cu CET care da caldura de la finalul lunii octombrie. Fixand temperatura in calorifer a inceput sa miroasa a frunze ude, dimineti lenese, ceai si ploaie!
Toamna e anotimpul pe care-l urasc la fel de mult ca pe celelalte 2 ce-i urmeaza. Am depresie de toamna activata de frig si de rautate, de somn putin si agitat, cu cosmaruri in care-mi imaginez inspectii, stresuri si activitati monotone.
S-a anuntat inspectie complexa la scoala, asa ca mi-am luat 3 carti noi de la biblioteca si astept cuminte sa vad ce minuni ar trebui sa mai completez pe langa topul de hartie imprimat deja!
Un tinerel baietel si-a luat «la revedere» azi cu lacrimi in ochi si cu speranta ca ducandu-se cu familia in Germania, va avea un viitor mai bun. Ar fi minunat!
O colega a fost anuntata de decesul unui prieten si rememorez lipsa nasei odorului. Chiar imi lipseste mult. La fel de mult cat colega ramasa in concediu maternal, dar cu ea macar pot sa mai schimb 20- 30 de minute impresii la telefon…
Oamenii mari se razgandesc si spun senin ca au glumit cand au pretins bani pentru niste activitati facute in timpul serviciului, iar cel care a tinut mortis sa-l angajeze nu-si aduce aminte cum m-a numit responsabila cu amenajarea unui cabinet metodic ramas nefolosit pentru ca alti oameni sunt prea delasatori.
O doamna se agata de confirmarea in vechiul post pentru a ocoli adevarul: nedreptati, minciuni, promisiuni incalcate si dorinta de putere.
Banii lipsesc si planurile-s multe, iar noi nu apreciem ceea ce avem: ne avem unii pe altii, caldura din casa si cea din inimi; dar avem prea multe pretentii stupide.
Nu-mi place toamna, nu-mi place toamna, nu-mi place toamna!