Revenire spectaculoasa
Hehe! Asa mi-as dori.
Dupa un an plin, dupa cursuri, examene, tinut de promisiuni, constat ca am ajuns putintel mai departe intr-un an. Nu am evoluat, e prea mult spus, insa am incercat sa fac ce-mi place, cand si cu cine imi place.
Imi place mult sa fiu invatatoare, cu toate suturile, cu toti nervii si cu toate necazurile. Am impresia ca asta e contributia mea la viata comunitatii: am invatat 31 de copii sa citeasca, sa scrie, sa gandeasca, sa prinda o gluma, sa fie curiosi, sa fie un colectiv.
Pe 2014 mi-am atins mai multe obiective: am terminat cu examenele. Daca as fi fost putin mai organizata, as fi dat licenta aia si as fi scapat de nervi. Nu m-am putut duce ca un student de 20 de ani aflat la prima experienta, care apare nepregatit la examen, in speranta ca poate copia ceva. E sub onoarea mea…
am inceput clasa a2-a cu 30 de copii nostimi. Nu i-am mai visat in vara asta, dar saptamanal le predam cate ceva in miez de noapte. Chiar mi-ar lipsi meseria asta.
Apoi a fost toata tecatura cu trucarea licitatiei de manuale, inceputul anului scolar fara a avea un suport scris concret, au fost sedinte cu parintii care ma trag la raspundere ca nu stiu copiii lor, ca e prea greu, ca e prea mult….
Am mers la teatru, ne-am jucat in frunze. Am stabilit ca ultima zi de marti a lunii sa-si aduca tabletele, avem in fiecare luna cate un parteneriat si in general incerc sa aduc la clasa tot ce e nou si atractiv, intrebandu- ma intai ce i-ar placea lui Stefan, minunea mea de baiat.
Domnul sotul meu are numerele de catering la favorite, asa ca ajung acasa si mancarea e calda. Am constatat ca banii nostri se duc mai mult pe mancare, asa ca si-a schimbat masina, ca sa mai iesim din casa.
Am fost la Praid si la Niregyhaza, am vazut brandusele de toamna si am inrcat sa ajungem pe Transalpina pana s-o inchida. Avantul ne-a fost curmat de raul de masina….
E bine, ne e bine si-mi place tare mult. Suntem recunoscatori ca in fiecare zi ne apreciem unii pe ceilalti, ne pupicim si ne rasfatam.
Am organizat Spooky Halloween de una singura. Nu a iesit perfect, dar a fost binisor si mi-a crescut respectul de sine. Intre atatea bete in roti, s-a facut, a fost apreciat si bucuria copiilor a fost multumirea mea.
Am gasit 2 calculatoare donatie pentru clasa, am fost cu Milvus la Agnita la jurizarea unui concurs despre natura si in general intru in activitati consumatoare de timp, dar din care ies incarcata pozitiv.
pentru mine, 2014 a fost anul in care m-am titularizat si toti nervii pe care ii aveam vara s-au dus. Era frustrant ca toate planurile sa ni le facem in functie de perioada in care-mi depun eu dosarul, il verific, apoi am examen sau astept avizulfavorabil al vreunui inspector care-mi favorizeaza salariul de o mie de lei.
Simt ca am facut ceva util pana acum, ca e nevoie de mine si ca pot sa-mi fac un milion de planuri pentru a reusi doar 2%, dar cele care se realizeaza imi dau curaj sa fac alte milioane de planuri.
Pe cand aveam vreo 10 ani am ajuns la conculiza ca nu e bine sa fii adult. Si acum cred la fel, dar incep sa vad si partile bune ale responsabilitatilor.
Vreau sa scriu mai des, dar nu mai fac public asta, ca data trecuta nu mi s-a indeplinit.