Da, roade papucii
În plin scandal autumnal cu câinii maidanezi ai Bucureștiului care ucid copiii în parc, domnul soț a crezut de cuviință să adoptăm o cotarlă de 3-4 luni. L-am găsit/ am găsit-o pe stradă (încă nu știm dacă-i de gen feminin ori masculin), ne-a însoțit până la poartă și de 2 zile se simte foarte bine în gospodăria noastră.
Nu aveam nimic de mâncare pentru câini (eu chiar nu plănuiam adopția, cele al distanță îmi plac mai mult), așa că i-am înmânat niște gaufre mai vechi, da’ încă mâncabile. I-am dat 4, vreo 2 le-a îngropat în tufele de crini de lângă gard! Ăsta-i clar câine maidanez!
Cu 12 lei i-am luat 2 kg de bobițe uscate, a hăpăit rapid o aripă de pui și cred că-i carnivor serios: bobițele de mâncare uscată au petrecut mai mult timp în castron decât carnea!
Nici piticot, nici soțul meu nu-s ierbivori, așa că o vreme o va duce bine la noi noua achiziție, căci osișoare de ros va avea.
Și da, roade papucii, scheaună să se joace cineva cu el/ea, ar vrea să și latre…
Dacă odorul nu acceptă noul “moțunache” (încă n-are un nume, oscilăm între Mickey și Cookie- nume asexuate până când vom vizita veterinarul), o să-i dăm drumul într-o dimineață să-și găsească drumul în viață!
Cred însă că unui copil de 4 ani jumătate i-ar folosi să aibă niște responsabilități. Vedem ce-o zice când va vedea jucăria vie!