Am plecat cu cortul!
Făcând planurile pentru torida vară lui 2013, i-am propus domnului soţ să mergem până la Predeal, să stăm de pe o zi pe alta campaţi şi să ne facem planuri ulterioare.
Nu s-au materializat aceste planuri de staţionare pe vreun platou montan, însă tânărul meu consort a montat “umbrela” (aşa-i zice odorul) în curte. Ce mai chiote! Ce bucurii! Ce hlizeală pe noi!
– Hai să dormim la noapte în cort! (ideea mea genială)
Am adus 2 pilote, o pătură şi 2 perne, odorul meu şi-a adus iPad-ul şi sticla de suc. Am vânat limacşi la lumina lanternei, apoi am adormit în doi (eu şi piticot, căci tatăl lui trăise în tinereţe experienţe în cort).
Pe la ora 2:00, când zgomotele au încetat şi greierii şi-au găsit partenere, trecea câte o maşină rătăcită pe străduţa laterală grădinii. Foşneli, umbre şi zgomote estompate, plus răcoarea care se cam lăsa şi inconfortul “saltelei” m-au determinat să-i dau un ghiont odorului. Cu perna la subţioară şi Fulger McQueen în braţe, ne-am întors în dormitorul conjugal.
Pe scurt, am fost dezamăgită de experiment!
Domnul tati propune o continuare: în următoarea noapte va reitera cu fiul lui această experienţă.
Va urma, deci!
