Prietenii odorului
Cât a fost mic, Bobo nu a manifestat o preferinţă pentru vreo jucărie în mod special, iar eu nu l-am încurajat să facă asta, de teama pierderii obiectului, urmând şiruri de regrete. Având totul la discreţie şi nefiind nevoit să împartă cu nimeni până acum, nu şi-a stabilit o jucărie preferată. FIecare a avut momentul ei de glorie când a fost nouă,urmând a fi abandonată şi regăsită.
Mickey însă i-a devenit prieten imediat ce i l-am cumpărat dintr-un magazin de jucării chinezeşti. Doarme cu el, îl mai uită pe vreun raft, dar reîntâlnirea e mereu chiuitoare! Oricum, de aproape un an îi este jucăria preferată, fie că-i leagă un şnur de gât şi-l târăşte prin casă, fie că doarme cu el sau îl cere imediat ce se trezeşte. Era “Mimi” într-o vreme, acum a devenit “Miti”.
Maimuţoiul maroniu “Monkey” a devenit prietenul de joacă al piticotului personal doar de puţină vreme (semn clar că moşteneşte o mare doză de scepticism a părinţilor care nu-s chiar uşor sociabili).
Monkey i-a fost dăruit la împlinirea a 3 ani. S-a distrat vreo săptămână de râsul lui isteric si pârţurile (scuzaţi!) care au încetat când bateriile s-au consumat! Nu i le-am reînnoit, căci ne dispera. O vreme l-a uitat aiurea, dar acum maimuţoiul şi Mickey sunt cei mai buni prieteni între ei. Bobo îi culcă împreună pe pernă lângă el, ba chiar îi pune să dea noroc şi să se pupe.
În poza de mai sus, maimuţoiul şi şoricelul stau cuminţei pe scăunel şi ascultă ce “citeşte” stăpânul lor!
Ce bine că a venit primăvara! Avem masă cu scăunele aşezate sub vişinul înflorit. Se scutură narcisele, înfloresc lalelele şi păpădiile, iar noi apreciem din ce în ce mai mult tihna şi bucuriile mici ascunse-n ogradă.
Ah, era să uit: iar e tati plecat de-acasă, dar în uikend se reuneşte familia!