Nada Florilor
M. Sadoveanu
O carte a copilariei care citita vara, iti aminteste cat de placuta e viata!
Recunosc: nu am citit-o in tinerete, desi cred ca era in lista lecturilor obligatorii. Poate si pentru ca nu o aveam in biblioteca, poate si pentru ca erau mai interesante povestile zanelor din Valea Cerbului.
I. La Pastravareni se petrece actiunea- sat moldovenesc arhetipal, iar copilaria prezentata se inscrie oarecum in copilaria ideala: tanarul e inconjurat de persoane care-l iubesc (tatal, doica, uncheasul Haralambie- fratele mamei decedate, prietenii de joaca, dar si noii prieteni descoperiti la balta); elementul oarecum negativ este “tataca” Leona, o fata batrana, sora tatalui, care este stapana gospodariei si geniul raului domestic.
La inceput, tataca se supara pe vocabularul copilului- folosise cuvantul “lelita”, iar pentru femeie e ceva inadmisibil, intrucat ea se considera ca facand parte din lumea buna, privilegiata, iar expresiile populare ale nepotului ii jignesc onoarea. Tatal ia apararea fiului, insa fara succes, pentru ca izbucnirea fusese doar un pretext care sa atate sentimentul sacrificiului suprem pe care-l face matusa, crescand un copil si avand grija de o gospodarie grea.
Totul insa se calmeaza o data cu intrarea mamei Anghelina- dadaca baiatului care-i invita la masa. Tot doica aduce vestea venirii lui Haralambie.
II. Unchesul Haralambie era un barbat inalt si spatos, oier in creierii muntilor, care aduce daruri celor dragi: un mielut, un burduf de branza, rachiu de afine si un catelandru pentru nepot. Dupa ce mananca impreuna, ciobanul isi ia fluierul si canta , insotindu-si melodia de cateva versuri populare ale unei balade ciobanesti.
III. Uncheasul ii adusese copilului un catelandru pe nume Coltun. Dadaca sare in apararea nefericitei potai pe care duduca Leona o prigoneste din gospodarie. Copilul adoarme mahnit si-si viseaza bunicul, cu care merge la pescuit, batranul aratandu-i mestesugul si invatandu-l tainele.
IV. Pe cand Iliuta era la gimnaziu, Coltun statea in bucataria Anghelinei, aparat de femeie. Desi ocupata cu treburile casei, femeia nu uita s-l hraneasca si sa-l ingrijeasca, chiar daca tataca Leona ii purta sambetele cainelui.
Dupa-amiaza, Iliuta se intorcea de la scoala si se juca impreuna cu prietenul lui, insa joaca lor face de data asta ravagii in rasadurile de rosii, iar tataca Leona jura ca se va razbuna. Motanul cel negru al tatacai infige ghearele in botul cainelui, apoi se catara intr-un pom. Aceasta fapta a cainelui nu va ramane fara urmari: Leona imbie cainele sa manance o bucata de paine inmuiata in otrava de branduse, insa cainele o refuza. Afland acestea, Iliuta se hotaraste sa trimita cainele in munti, inapoi la unchesul Haralambie si-i cere ajutorul unui prieten- Grigore Oanea. Intristat de plecarea cainelui, Iliuta se duce cu Grigore Oanea la pescuit, iar aceasta intamplare va declansa o adevarata pasiune pentru ceasurile petrecute pe balta.
V.