Dilema
Sa presupunem ca trebuie sa-ti cumperi o rochie, pentru un anumit eveniment. Se presupune ca ai un job, ca nu te-ai casatorit cu Iri si ca nu ai pretentii de fotomodel.
Cum se procedeaza? Care e planul de bataie? De unde izvoraste necazul?
Exemplul 1:
Iei cu tine o prietena/ sora/ amica si va plimbati prin 2-3 magazine mari. Tu probezi, ea isi da cu parerea. Atentie: Nici macar o data in viata, gusturile nu vor coincide! Ea va zambi si-ti va spune: “Da, e frumoasa! Iti sta bine!” numai dupa 3-4 ore de colinda zadarnica si eventual ca sa se termine cosmarul cautarilor. Fii sigura ca va fi cea mai urata dintre toate, o rochie pe care acasa o vei ascunde intr-un sertar pe care nu-l deschizi decat rar! Dar, ca sa scapi de corvoada si sa nu spuna prietena ca esti zgarcita, o cumperi, chiar cu inima indoita.
Exemplul 2:
Ai ceva in cap: o rochie vazuta pe un site/ o rochie pe care si-a luat-o vecina X dintr-o alta tara, de la un magazin no-name, fara reprezentanta pe plaiuri mioritice. Atentie din nou: Daca vrei fix modelul Y, NU mai este in stoc/ NU se mai fabrica/ NU este culoarea care-ti place sau te avantajeaza, ci doar culori imposibile, imprimeuri hidoase ori…. cireasa de pe tort: “Nu avem masura dvs, ci doar cu 2 numere mai mici/ mari!”
Exemplul 3:
Gasesti pe undeva o poza cu o rochie care-ti place. Imprimi si te duci repede la tanti Getutza, croitoreasa mamei/ soacrei/ vecinei de palier. Doamna studiaza, isi face o parere, iti spune: “Aaaa…. nu e rochie! E top si fusta, da’ sunt cusute pe urma amandoua. Nu vezi ca are cordonul asta care ascunde cusatura?”
Presupunem ca iei de buna parerea doamnei. Cumperi materialul pe care ea ti-l indica (aici apar probleme de genul: “ia 5 metri, ca e mai bine sa ramana, decat sa nu-mi ajunga”, metrajul nu e elastic, imprimeul nu e chiar cum iti doresti, culoarea este aproximativ la fel, doamna de la magazin te sfatuieste sa iei alt material, mai scump si mai frumos…) Intr-un final apoteotic, te duci la croitoreasa. Nu e chiar asa multumita de ce i-ai adus, acum iti spune ca puteai sa iei si …… nu stiu ce material, ca se coase mai bine. Prima proba e un esec total: croitoreasa fixeaza in ace, da cu creta, mai taie, mai masoara, mai croieste…. Evident ca tanti croitoreasa, trecuta de 50 de ani, stapanita de bufeuri taie aiurea materialul, si daca tu vroiai in colt, ea spune ca e mai elegant fara, iar daca nu era colt, ea face unul, ca i se pare mai “chic”. A doua proba e si mai dramatica: rochia se contureaza, tanti Getutza vede ca strambi din nas si la urmatoarea proba iti face surpriza de a taia coltul cu pricina, cu pretul scurtarii rochiei. Sa zicem ca dupa a 4-a proba iti iei rochia acasa, o imbraci si sesizezi priviri ironice. Unii/ unele spun cu jumatate de glas: “Da, imi place. Iti sta bine. Dar n-ar fi fost mai bine daca……aaa….. ti-ai fi cumparat una din magazin?”
Exemplul 4:
Iti fixezi in cap 2-3 magazine mari si le iei la studiat. Intr-un final, tre’ sa descoperi ceva, pentru ca nu aveai nimic stabilit dinainte (nici culoare, nici model). Te trezesti, insa, la eveniment ca nu esti singura care s-a imbracat asa. Iti blestemi zilele si te intrebi unde mai e diversitatea ori norocul tau?
Exemplu 5:
Te duci la o oarecare casa de moda, cu pretentii de haine unice. Rascolesti, stai de vorba cu designeru’, faci 2-3 variante, iti da niste preturi estimative, dai avans, ti se iau masuri, te prezinti constiincioasa la proba. Dupa ce iei acasa produsul finit, te intrebi daca e bine sau rau sa ai o rochie pe care ai dat atatia bani cat ai fi dat pe o vacanta. Da, e unic modelul, insa poti sa te duci la 2-3 nunti/ botezuri/ cumetrii imbracata de fiecare data la fel? Peste ceva timp, designeru’ vine cu o colectie in care modelul rochiei tale sufera usoare modificari si…. iata, nu mai esti unicat! In plus, aratand neamurilor poze de la evenimente diverse, dar imbracata la fel, nu da bine.
Exemplul 6:
In caz de urgenta si lipsa de timp/ idei etc, apelezi la un magazin care inchiriaza rochii de ocazie. Sa presupunem ca e un eveniment mai simandicos si in prezentarea magazinului ti se spune ca sunt rochii de zeci de mii de ieuroi, pe care daca le inchiriezi, dai numai cativa (nu sunt chiar “cativa”) banuti. Cu sufletul prin de sperante te duci si zici ca vrei sa incerci.Faci rezervare, ca la magazinele astea nu se poate altfel. Cauti magazinul, care are un sediu diferit de cel al centrului de inchirieri. Dommnisoara zambareata te conduce la locul cu pricina. Acolo, intr-un fel de sifoniere fara usi exterioare, stau agatate tot felul de rochii si rochite. Tinerele vanzatoare vor sa te ajute. Spui despre ce eveniment e vorba, cam cum ar arata rochia la care te-ai gandit, ce culoare/ lungime/ accesorii si te conduce suav. La prima vedere, arata ok. Dar cand esti mai aproape, vezi ca toate rochitele au trecut prin grele incercari: luciul materialului a palit, bretelutele fine au capatat o culoare gri, rezultat al purtarii anterioare si a unei curatari neatente, daca e rochie lunga, trena sau marginea e roasa si destul de prafuita, iar in ansamblu, totul arata dezolant. Domnisoara iti spune ca rochia are cristale Swarovski, ca ai corsetul din nu stiu ce material brodat manual, ca perlutele sunt cusute de mana… Ea nu remarca firele care ies din tesatura, broderia care are ceva paiete/ margele lipsa- e adevarat, numai una sau 2, dar nu stiu cum se face ca fix alea iti atrag atentia prin lipsa lor!
Exemplul 7:
Apelezi la o prietena! Stii tu ca Dana a fost la un eveniment similar si avea ea o rochita foarte eleganta.
Sa zicem ca fata e draguta, se ofera sa te ajute. Aveti cam aceeasi inaltime si constitutie. Probezi rochia, sa zicem ca iti vine bine. Fata se ofera sa-ti dea bonus si cerceii, lantisorul, poseta si pantofii. Dar…. nu-ti sunt buni! Iei magazinele la rand, in cautare de pantofi ca ai Danei- ea iti spune de unde i-ai luat, te duci acolo, dar nu mai au asa ceva. In disperare de cauza, cauti ceva apropiat ca si culoare, dar evident ca nu se gaseste. Apelezi la un compromis: cumperi niste pantofi negri- ca astia se potrivesc la orice, Danuta sau altcineva iti da si o gentuta, mai adaptezi si accesoriile. Gata, arati minunat. La eveniment, te intalnesti cu X, care-ti spune: “Ce draguta e rochia ta! Si Dana are una la fel! De unde ti-ai cumparat-o?”. Sau, sa zicem ca la eveniment iese totul ok, nu esti in cercul ei de prieteni si nu se prinde nimeni. Insa acasa, cu prietenele, va uitati la poze. Una vede o poza cu tine din spate si exclama: “Aa, asta nu e Dana? Are si ea o rochie la fel!”
Exemplul 8:
Mi-am mai amintit una: stii tu ca la mama acasa ai ceva care se potrivest si care-ti sta bine. Asta te scuteste de toate problemele de mai sus. Dar va aparea una noua: rochita achizitionata acum 2-3-5-X ani nu ti se mai potriveste! Ca femeie (si o spun din experienta), dupa 24-25 de ani ti se latesc putin soldurile, mai cresc sanii, semn evident al corpului tau care se pregateste de maternitate. Un numar in plus- de la 38 la 40 e o drama, dar de la 30 la 42, 44 sau mai mult deja e tragedie! Rochitza plezneste, fusta nu mai intra decat pana putin peste genunchi, fermoarul era stricat si-ti jurasei ca-le vei inlocui, dar venind toamna sau iarna ai amanat, vreo molie a facut ravagii sau cine stie ce alte ghinioane s-au mai intamplat intre timp!
Exemplu 9:
Tot in categoria “tanti Getutza”, dar acum mi-a sclipit: sa zicem ca ai tot ce-ti trebuie si te duci la tanti croitoreasa. Nu ai decat o saptamana- doua la dispozitie, stabiliti, probezi, negociati modelul, forma, culoarea, dai si un avans pentru motivarea doamnei, data viitoare te duci cu o cafea, ea iti spune ca e in criza de timp, ca o doare inima si a intrat la menopauza, caldurile o sufoca si nu poate lucra decat cateva ore pe zi, are mult de lucru… Intrebare: ce te faci daca in ziua evenimentului nu ai rochia gata?
Tanti Getutza implora rabdare, invoca diverse piedici si motive, nu are timp si nu se mai poate face nimic. Asta e chiar catastrofala!
Exemplul 10:
Or mai fi? Intamplarile (a se citi ghinioanele) sunt multe, fetele stiu ce spun eu aici!