Gala Operei Brasov
Pe 21 decembrie nu am aniversat nu-stiu-cati-ani de la Revolutie (cine-si mai aminteste de ea intre porci injunghiati/ asomati si plimbatul carucioarelor in supermaketuri pentru a beneficia de ofertele generoase la produse inutile?), ci m-am dus la Gala Operei. Imi cumparasem bilet cu vreo 3 saptamani inainte, de teama sa nu raman iarasi pe dinafara.
Mi-am lasat baietii unul in grija celuilalt dupa ce le-am pus la indemana gustari dulci si sarate, ceai, lapte si mancare. L-am dascalit pe tati, l-am pupat pe piticot si am intrebat timid la intrare cat timp se estimeaza ca va dura spectacolul. “7 ore” imi raspunde sec doamna care rupea bilete. “7 ore? Glumiti!” spun eu, desi doamna era serioasa. “7 ore fara pauze daca nu scurteaza directorul programul”. Pfffffffffffff!
N-a durat chiar 7 ore, dar au fost vreo 5. Primul lucru care m-a deranjat la Gala, ca si la spectacolele Operei e ca nu incep la ora fixata. Spectacolul era programat sa inceapa la 19, dar oamenii inca se asteptau pe scari, inca vorbeau la telefon si inca se certau pe locuri. Cu un sfert de ora intarziere, a inceput. Punctualitatea nu-i o trasatura de caracter pentru noi, asta-i clar!
Spectacolul a avut puncte tari si puncte slabe: fiind o gala de Craciun, ma asteptam la alta atmosfera, dar per ansamblu colindele au salvat aparentele. Din partea invitatilor, aveam iarasi asteptari mai mari: Felicia Filip era clar ca va canta o arie sau ceva opera, dar Angela Similea si Ovidiu Komornyik (au venit la pachet, 2 in 1) m-au dezamagit: au inceput cu un duet al unui cantec necunoscut mie, au cantat fiecare cate o melodie (ea- “Casa mea”, iar el ceva cu intoarcerea acasa), apoi inca ceva solo- ea un colind, el “Maria, Maria”, sfarsind cu un duet iarasi prost ales. Nu mai vazusem concerte cu ei, dar mi s-au parut perimati, scosi de la naftalina si destul de putin entuziasmati (poate castiga mai bine din cantarile la nunta decat cea de la Opera).
Momentele de balet au fost frumoase, dar destul de multe, dupa parerea mea! Oricum, invitatii de la Bucuresti au avut succes! Bianca Fota- balerina cu chip angelic din cea de-a IX-a poza a fost preferata mea!
Felicia Filip (sotia directorului Operei) a avut 3 interventii, corul Operei a fost depasit in popularitate de corul Unison, condus de un dirijor foarte volubil si foarte energic. El insusi dadea un spectacol prin miscarile intregului corp, foarte amuzant si delicios. As fi vrut ca Mihai Irimia (piticotul din cea de-a doua poza a setului acesta) si Alexandru Arghir (cel mai neras din cor si cu cusma) sa cante mai mult, dar n-au fost valorizati pe masura vocilor si talentului lor. Mi-a parut rau si de Dan Popescu- preferatul meu ever care a lipsit cu desavarsire. De fapt, daca-mi aduc aminte bine, in ultimele doua spectacole chiar nu l-am mai vazut! O fi vreo aliniere nefasta de planete!
Tipul cu naiul e Nicolae Voiculet, un alt invitat de la Bucuresti. Isi aniversa ziua de nastere chiar in seara spectacolului si a marturisit ca a incercat sa rezume in 7 minute tot ce avea de “spus” (de cantat, adica). Cei 3 fularizati (erau 4, da’ nu au incaput in poza decat pe bucati) au fost iarasi super! Marcan (cel cu plete) a facut sa suspine cateva domnisoare cand a aparut!
Razvan Mazilu nu m-a impresionat pe masura faimei si importantei acordate. Coergrafia lui a insemnat cativa muschi tensionati si plimbare printre cele doua domnisoare care au baletat gratios o secventa contemporana cu un el indragostit de doua, parasind-o pe una si regretand-o apoi. (Cel putin, la interpretarea asta mi-au folosit lectiile de euritmie servite acum ‘jde mii de ani! Ai vazut, Cosmine?)
Mircea Baniciu a cantat vreo 2 melodii cunoscute, incheind cu nesuferitul (de catre mine) Andrii Popa cel vestit! La incheiere, au coborat ingerii pe niste franghii- Valentin Marele si Felicia Filip, a cantat corul melodia cu care se incheie Gala in fiecare an (si-s 11 ani de cand e traditia asta), au avut niste confetti si artificii, apoi a trebuit sa merg 5 minute pe jos pana la Gara sa gasesc un taxi cu supra- pret, caci cele obisnuite erau ori luate, ori nu stiau de eveniment si nu iesisera la lucru.
Per ansamblu, a fost un spectacol reusit. Aveam mai multe asteptari, vazand fragmente din alte spectacole de Craciun din afara. Dar e placut ca se intampla evenimente de acest gen si ma bucur ca sala a fost plina, desi pretul biletelor (70,60 si 40 lei) nu a fost chiar mic. Totusi, Sala Sporturilor in Brasov are cele mai incomode scaune pe care a trebuit sa stau vreodata!