Mărțișor sau cafea?
Fiindcă vremea mărțișoarelor nu a apus încă, vreau să vă readuc în memorie acest frumos obicei al primăverii și să vă spun câteva întâlmplări care au în centru firul roșu- alb.
Ati primit mărțișoare?
Eu… sunt învățătoare! Afișez ostentativ opulența de broșe și pietre sclipitoare fiindcă 23 de kikirezi aduc la școală… 23 de mărțișoare pentru „doamna”. Anul acesta, greutatea mea a crescut cu 2 kile fiindcă profa de engleză a fost bolnavă, drept urmare, dacă tot le-au adus, au zis să mi le dea. Cum ar veni… „fără număr!”
Așadar, primul kikirez (o zic cu dragoste, fiindcă-s mici, vorbăreți, super drăgălași și absolut disperanți) s-a înfățișat înainte-mi la 7:25. La ora aceea, de obicei mă așez liniștită la coada de la 5 to go, dar Filip și tatăl lui știau asta! Tot era tati pe străduță, blocat în trafic! A deschis ușa mașinii și i-a zis: „Du-te și dă-i doamnei mărțișorul! Zi-i să te ducă la școală!”, așa că va puteți închipui cine a primit o ventuză umedă chiar în ușa cafenelei, da?
- Doamna, doamna, ți-am adus un mărțișor! Stai, că e în buzunarul hanoracului! Și pe urmă mergem amândoi la școală, că tata s-a trezit azi târziu și Anastasiei nu-i stătea bine părul când și-a pus căciula, iar mami a vrut s-o lăsăm și pe ea la serviciu, așa că tati deja are o ședință în mașină și m-a dat jos fiindcă vorbesc prea mult și îi deranjez colegii din online.
(Filip avea pe el pantalonii de fâș, geaca de schi, dar vajnic s-a apucat să se despacheteze. L-am oprit din elan, spunându-i că mi-l dă la școală. Să stea cuminte pe scăunelul de lângă tejgjhea, până-mi iau cafeaua! Ti-ai găsit! N-am apucat să spun cuvântul „Capuccino”, că vorbărețul a și început să ne spună ce-a făcut în uikend: bunica a primit cadou un parfum foarte scump, da’ bunicul a zis că-l doare capul de la el. Mami a primit o poșetă de-aia scumpă, de la firma aia care-i place ei. A zis tati că l-a costat cât jumătate de mașină! Anastasia a vrut un set de pus unghii. Tati și mami l-au cumpărat de pe Aliexpres si vine astăzi cu curierul. Ție ți-am făcut eu un mărțișor special, fiindcă a zis tati că și-așa primești de la toți copiii chinezării de-alea cumpărate!)
Ok, acum era într-o dilemă: discuția de acasă zicea să dea mărțișoare fetelor din clasă și doamnelor, dar nu o luaseră în calcul și pe doamna de la cafenea!
- Îmi iei o prăjitură de-asta? m-a întrebat cavalerul.
Am încercat să-i opresc elanul, dar în timp ce domnișoara pregătea capuccino, mi-a spus că vrea să i-l dea ei, fiindcă n-are mărțișor, da’ să nu-i spun, fiindcă o să creadă că e sărac, iar el o place foarte mult și ar vrea să fie iubita lui. Mai e, totuși și Sofia de la școală…… Da, e greu de băieți! Domnișoara râdea pe înfundate.
Am luat cafeaua, am umflat pe sus copilul, am plecat la școală!
Ajunși acolo, nici nu mi-am savurat prima înghițitură de cafea, că piticotul a scos un vaiet: „OOOoo, nuuu!” Eram singuri: eu în clasă, el pe hol, la dulăpioare, dezambalându-și echipamentul de schi! Sub straturile de haine, nu-și găsea buzunarele! Hanoracul era îmbrăcat pe dos, așa că nu avea buzunare, fiindcă erau pe interior!
Văzând că mi-a captat atenția, Filip mi-a mai lipit o ventuză umedă pe obraz și mi-a spus să-l ajut să-și întoarcă hanoracul. Îl pusese pe dos ca să protejeze mărțișorul! De un carton tăiat asimetric, Filip lipise 3 boabe de cafea și desenase o inimioară „Fiindcă tu când mă pupi dimineața, miroși a parfum și a cafea!”
Au trecut probabil, vreo 15 ani de la acest mărțișor primit. Cafenelei i-am schimbat numele, pentru a o aduce în zilele noastre. Copilului i-am schimbat numele, fiindcă un Filip de azi îi seamănă în totalitate atât ca giumbușlucuri, cât și ca trăsături. Lipiciul s-a uscat, boabele de cafea au căzut și s-au rătăcit. Inima lui Filip e încă în cutia mea cu amintiri speciale.
Povestea rămâne reală, iar morala ei este că nu aș da niciun mărțișor cumpărat pe unul făcut de mâna unui copilaș atent la cum miroși dimineața, când te îmbrățișează pe săturate, fiindcă el e primul venit în clasă, deoarece părinții trebuie să ajungă devreme la serviciu!
Ca să vă spun sincer, există și morala2: din povești de-astea își iau putere profesorii!