Discurs cu…. virgulă! (#1-2)
Vă voi prezenta un discurs de nivel1, primul din familia “Evaluare și feedback”.
Discursul meu de astăzi se vrea a fi unul educațional. Vreau să vă prezint….. ROLUL VIRGULEI!
Virgula aceasta e un semn de punctuație uneori ignorat, alteori prea des folosit. Daaaaar, decât să încerc să vă povestesc, mai bine vă arăt!
– E timpul să mâncăm copii!
– E timpul să mâncăm, copii! (foto)
Imaginea unei copii alergați de niște tacâmuri a fost ideea cea mai bună de explicare a scrierii corecte a virgulei în vocativ. Da, vocativul e cazul “ăla” din clasele primare și gimnaziale. E cel mai iubit caz pentru că nu dă bătăi prea mari de cap copiilor care-l studiază. Dar e și cel mai trecut cu vederea de cele mai multe ori, fiind ignorat tocmai pentru că e prea simplu.
Studierea semnelor de punctuație începe din clasa I și deja la a II-a se dau justificări demne de definiții pentru cazurile când folosim punctul, semnul exclamării, două puncte, virgula…. Bunăoară, virgula 1) separă o adresare directă, 2) separă elementele unei enumerări și 3) separă o explicație suplimentară.
Știu că unora v-am reîmprospătat memoria, iar altora deja v-am provocat dureri de cap cu perspectiva unei lectii de gramatică, dar vestea bună e că avem puține minute și… nu vă dau test la final!
– Maria, vino la geam!
– Vino la geam, Maria!
– La geam vino, Maria!
– Vino, Maria, la geam!
“Virgula desparte cuvântul strigat de restul propoziției” învață papagalicește școlarul și tot el face ochii mari și umezi în gimnaziu când profesorul îi spune că “strigătura” se numește vocativ.
Vasăzică, “Ștefan, treci la culcare!” e un ordin și se execută. În vorbire nu punem virgule, dar marcăm o mică pauză în vorbire, eventual subliniind prin inflexiunea vocii, ridicarea unei sprâncene sau printr-o privire faptul că la acestă poruncă, “toate comentariile sunt închise”!
Bietul copil, vine la geam sau merge în pat fără a folosi virgulele în mod conștient.
În mediul școlăresc, imediat după ce învață despre virgulă, copiii au tendința de a o așeza peste tot. Plouă cu virgule și e nevoie să le greblezi, să le explici din nou că “Virgula desparte cuvântul strigat de restul propoziției”, chiar dacă o strigi pe Maria la început, la mijloc sau la final de propoziție. Saaaaaaau, cum ar spune/ gândi un oarecare coleg al nostru: -La, Maria, geam, vino!
Închei expunerea virgulei cerându-vă să scrieți ca la dictare, în chat, după modelul:
“Te iubesc, Ana!” și “Anca, te iubesc!”
– deci fiți atenți: punem virgulă după cuvântul “strigat”.
Ia să vă văd dacă vă pricepeți să scrieți corect:
“Felicitări, Lore!” sau “Lore, felicitări pentru discurs!” Mulțumesc!