Săptămâna14- am reusit!
În a XIV-a săptămână am reușit să finalizez modulul la care am tot lucrat. Am pierdut șirul discursurilor reușite și al celor mai puțin reușite, însă în această seară m-am încadrat în timp și am finalizat glorios!
Proiectul meu presupunea să analizez un discurs al altui vorbitor, iar Larisa a avut atât de multe puncte bune pe care i le-am scos în evidență, încât pot spune că în sfârșit pot da o evaluare bună.
Știu tehnica sandviș pe care am mai exersat-o și în timpul liber, am primit și eu la rândul meu o evaluare sandviș, dar una peste alta sunt cu temele făcute și cu calificativ bun la final de nivel1.
Urmează nivelul2 unde sunt sigură că mă așteaptă noi provocări! Până atunci voi exersa încadrarea în timp pentru că data viitoare voi fi cronometrorul echipei și va trebui să măsor în secunde tot ce se vorbește. Lucrul acesta mă va disciplina mai tare și sunt sigură că-mi va folosi foarte mult în mai multe domenii. Mă încadrez în timp la școală cu lucratul aproape a tot ce-mi propun cu copiii. Mai sunt lucruri de reglat pe parcurs, însă în opinia mea, totul e într-un ritm bun de progres.
Sunt extrem de obosită, sâcâită, enervată de online+ offline+ sincron+ asincron, de presiunea aceasta a părinților, a directorilor, inspectoratelor și a celor care au un rol de control (nu de ajutor, cum spun la nivel declarativ). Mă străduiesc să mă organizez mai bine, să-mi planific atent fiecare oră și să mențin un echilibru stabil între ceea ce am de făcut și ce nu reușesc să fac, între cunoștințele predate și aplicarea lor, între un ritm de lucru alert la început de zi și unul mai relaxat spe final de săptămână. Mă străduiesc să găsesc idei frumoase pentru copii pentru ca în fiecare zi să realizeze că au învățat mai mult și că am petrecut un timp de calitate împreună.
Da, ne e greu să vorbim cu măști, le e greu să descifreze mimica mea zâmbăreață sau încurajatoare, dar aceste lucruri ne fac să ne găsim alte căi de comunicare, alte coduri de felicitare între noi și dorința de a fi împreună e mai presus de orice impediment tehnic.
Sunt în a IV-a săptămână de școală pe grupe (o jumătate de efectiv în clasă și o jumătate acasă, în fața calculatorului). Progresăm lent și interesant, dăm evaluări inițiale și învățăm împreună să scriem numere până la 10.000, să trăim cu intensitate momentele în care putem relaționa “pe viu” și înțelegem mult mai profund faptul că regulile sunt foarte bune pentru viața tuturor. Una peste alta, generațiile acestea par a fi mai sensibile, dar și mai deschise la mesajele sincere, care-i pun să trăiască pe pielea lor ceea ce le transmiți prin viu grai.
Sunt tare încântată că am reușit să-mi împart energia în atât de multe direcții. Mă bat pe umăr și-mi șoptesc faptul că sunt foarte abilă în echilibristica zilnică prin schimbarea centrelor de interes la foarte scurt timp. Începe să nu-mi mai fie teamă de Alzheimer și nici de plictiseală!
Sunt la a IV-a carte a “The Witcher” și adorm cu un torent de gânduri care mă țin ocupată toată noaptea!