Cronometror- XV
În a XV-a săptămână de Toastmasters am fost CRONOMETROR și mi s-a părut așa chinuitor să văd cum se scurg secundele și se adună în minute! Am avut ocazia să simt la propriu suspansul secundelor fiindcă orice depășire de timp alocat înseamnă descalificarea unui vorbitor, iar eu îmi doream să fie minute ardelenești fiindcă discursurile au fost foarte bine pregătite și pline de savoare!
Mă confrunt de multe ori cu problema neîncadrării în timp: în conversațiile telefonice mi-a închis Vodafone-ul apelul după două ore de trăncăneală cu o bună prietenă. Alteori tai din ideile pe care le am de expus atunci când observ cu coada ochiului că s-a făcut cam târzior, iar partenerul de discuție rămâne cu ideea că l-am flituit…
Cert este că știu că am această problemă, așa că lucrez la încadrarea în timp: o prezentare de rol trebuie să aibă maximum 2 minute, deci pornesc un cronometru lângă mine imediat ce deschid gura să vorbesc. Mă cronometrez și la clasă, încercând să las suficient timp de gândire pentru formularea unor răspunsuri, pentru rezolvarea unor sarcini ori pentru joculete ritmice. Variez activitățile pe parcursul unei ore, dar sunt mereu cu ochii pe ceas.
La serviciu, online-ul și offline-ul mă solicită maxim: îmi programez de seara postarea exercițiilor sau a explicațiilor. Mă străduiesc să fiu cu un ochi în online și cu o ureche în clasă, cu gândurile așezate pe ceea ce e de făcut în acel moment, iar momentelor neprevăzute le aloc un pic de timp. Conștientizez acut lipsa de timp pentr utot ce-mi propun, așa încât încerc să mă autoeduc să nu-mi mai propun să lucrez cantitativ, ci calitativ. Îmi reușește, deci mă perfecționez!
Asumarea rolului de cronometror mă face să fiu punctuală, mai atentă cu irosirea timpului meu sau al celor dragi. În mod cert voi mai lua acest rol, fiindcă mă ajută în viața profesională, dar și în cea personală.