O săptămână zeeeen
A trecut prima săptămână de școală și nu s-a întâmplat nimic rău semnificativ. Copilul a avut o enterocolită pe care i-a pasat-o rapid tatălui, dar per ansamblu toate lucrurile s-au aranjat. Și-au mai revenit, așa că ne-am detensionat cu toții.
Odorul a început clasa I cu un chiul de jumătate de săptămână fix în perioada în care s-au apucat să scrie liniuțele. Acasă continuăm scrierea literelor și exersarea citirii, însă presupun că nu-i strică să reia semnele grafice încetul cu încetul. Vom birui acest monstru cu multe capete al învățământului…
La clasa mea lucrurile stau și mai bine: toată săptămâna am avut activități relaxante, cu plimbări și ieșiri zilnice (marți la Ziua Pompierilor, miercuri la muzeul de istorie, joi în curtea școlii, vineri la bibliotecă).
Copiii care în 2012 erau timizi, micuți și neliniștiți sunt acum înalți cât mine, frumoși, deșteptuți și îndrăzneți. Unii mai îndrăgostiți ca alții de colegii cu care abia s-au reîntâlnit, de vecini, de prieteni secreți (sau imaginari, cine poate știi?).
Am trimis la xerocopiat fișele de început de an școlar, am lucrat săptămâna aceasta numai o oră la mate, una la istorie și una la educație civică, urmând ca din a două săptămână de școală să-și facă apariția temele si învățatul.
Orarul bineînțeles că nu e stabil și că profele de religie și engleză nu au apărut la ore (nu cred că nu primesc bani pe săptămâna aceasta de inactivitate). Bătălia se dă și pe frontul sălii de sport unde suntem prea multe colege în același timp dornice de a face orele de sport, iar proful are orele lui în același timp….
Copiatorul a decedat misterios în vacanță și bineînțeles că nu se găsesc banii necesari achiziționării unuia nou, concursurile de directori anunțate cu surle și trâmbițe nu par a fi chiar serioase, așa că tot ce-mi rămâne e să vin la prânz acasă, să dorm cu odorul în brațe și s-o las draq de lume să se descurce!
