Ce NU spunem când comunicăm

Tuesday, 13 January 2015 | Posted in descoperim lumea! |

Am început anul 2015 cu un curs interesant despre ce NU spunem când comunicăm. E mai mult despre noi înșine, s-au deschis niște porți de introspecție și de conștientizări pe care le aveam latente.

Cert e că după ce am făcut o serie de exerciții, multe regresii în timp și am răspuns la niște întrebări- capcană, mi-am dat seama că măritișul a fost pentru mine nu doar un rit de trecere la viața de adult, ci a demarat începutul unei schimbări. Am pornit amândoi cu schimbarea domiciliului, cu inversarea priorităților, cu autosuficiența unora care dau Universul afară pentru că-s prea mulți deja în familie și că nu chiar totul se învârte conform legilor fizicii. Am continuat apoi cu uimirea zilnică a cât de puține lucruri le trebuie oamenilor pentru a fi fericiți, dar ei uită cât de frumos e să vezi soarele răsărind de pe culmea unui pod dimineața, cât de fascinant e să-ți auzi copilul râzând din tot sufletul, cât de dependent devii de “mami, te iubesc!” spus șoptit seara ori la prânz!

Acum comunicăm mult în scris, citim și intrăm în panică pentru că abundența de informații care se bat cap în cap e copleșitoare, iar eu nu pot lua numai partea care mă avantajează sau care îmi convine din mesaj, pentru că rup contextul.

Dar sunt recunoscătoare că toate lucrurile par a-mi ieși în cale la momentul potrivit, că întâlnesc oamenii de care am nevoie, că înțeleg și sunt înțeleasă, ajutată, par a fi importantă pentru cineva și că totul e pe cale să se așeze minunat!