Martie mărţişoresc
Martie de anul acesta aduce noutăţi în familia şi în cariera mea: Bobo a început să vorbească inteligibil, iar eu m-am făcut educatoare la o grădiniţă dintr-un sat care a devenit cartier al Braşovului.
Colega pe care o înlocuiam la şcoală a revenit din concediul de creştere a copilului, iar inspectoarea mi-a oferit un post de educatoare într-un sat apropiat- 7 km ne despart. Circul cu (vechiul) 41 (vechi, căci în tinereţe cu tramvaiul 41 făceam naveta zilnic; azi, braşoveanul 41 e un autobuz care circulă o dată pe oră), ajung în maximum 20 minute la pitici şi-s drăgălaşi rău.
Voi exersa acasă mai mult cu odorul pentru a face o “probă” pentru activităţile de a doua zi cu copiii de la grupă, dar şi pentru a-l determina pe piticotul propriu să folosească mai multe cuvinte de-ale noastre, în defavoarea limbajului propriu.
Şi pentru că totul se întâmplă în viaţa noastră cu un scop, îl voi retrage pe Bobo de la grădiniţa unde făcea fiţe şi mofturi, crize isterice şi de plâns. Îl voi lua la grădiniţa la care predau. Partea bună e că voi vedea eu însămi ce probleme face şi ce neajunsuri îi pricinuieşte colectivul. Partea proastă e că se va simţi favorizat şi tratat diferenţiat, mai ales că-mi va fi elev.
Totuşi nu s-a intergat în colectivul în care l-am înscris, nu respectă regulile şi sarcinile trasate, nu face decât ce vrea el şi în general mi se pare că se încearcă uniformizarea caracterului, nu încurajarea, deşi ar fi fost cumpărată cu o taxă destul de piperată.
Tati şi eu suntem undeva deznădăjduiţi, fără ajutor şi fără soluţii. Încercăm să evităm întoarcerea în metropola aglomerată, uniformizatoare şi în vacarmul alergării disperate de colo- colo. Am reuşit să ne descurcăm pe propriile puteri mai bine de 4 ani. Ne place modul ăsta de trai decent cumpărat cu câţiva bănuţi, iar liniştea şi înstrăinarea ne-au dat un sentiment de fericire.
Pun capul pe pernă după ce mă uit în ochii soţului şi-i declar că sunt fericită. El e fericit pentru mine, pentru copilul nostru frumos şi sănătos, e fericit pentru că munca lui ne asigură un confort psihic. Suntem fericiţi împreună, apreciem toate momentele petrecute în trei şi probabil că şi la capătul lumii am fi fericiţi doar noi trei!
Nu vreau nimic, doar mă laud.
Pe 3 martie sunt născuţi cumnatul şi fosta dirigintă, iar Luca Ştefan e programat să apară tot în această zi importantă. Să fii sănătos şi cuminte, micuţule Luca!