Siruri de ghinioane
Miercurea stiam ca e o zi benefica mie personal. Nu si miercurea asta! Se pare ca cele 3 ceasuri rele de mari s-au reportat pentru a doua zi! Tati tocmai plecase de cateva ore in strainataturi (cadoul lui de 1 martie a fost sa ma anunte ca ar vrea sa isi insoteasca un prieten), iar pe la 12 au sunat niste oameni la poarta care vroiau sa ne inlocuiasca contorul de gaz. Pfff! Daca-i gratis, cu placere!
I-am intrebat daca trebuie sa opresc centrala termica, da’ au zis ca se descurca. Sa dau drumul intai la aragaz dupa ce pleaca ei, ca sa nu intre vreun gol de aer in centrala, ca-i mai greu. Ok, tot trebuia sa fac ceai pentru odor! Am oprit centrala preventiv, am dat drumul la gaz pentru ceai si am pazit oala. Nu au fost goluri de aer, asa ca am vrut sa dau drumul la centrala de apartament (ma rog, de casa). Numai ca nu pornea! M-am invartit pe langa ea, am apasat pe-acolo… Nimic!
Sun nervos la domnul sotz care fix in vremuri de rastriste si-a gasit sa se plimbe! Nu raspunde! Repet in 10 minute: apasari febrile pe butoanele centralei si pe cele ale telefonului. Nimic. Las sa treaca o ora, timp in care-mi imbrac copilul sa ducem vecinilor o scrisoare ratacita la noi. Doamna ne-a invitat, bucuroasa sa vada un pitic. Am stat vreo ora, timp in care speram sa-si revina caloriferele, ca prea batea vantul afara si perspectiva era sumbra! Nimic!
Tati tot nu raspundea la telefon, nici la mesaje (dormea, normal!). Mi-am amintit ca avem numarul de telefon al proprietarei in contractul de inchiriere, dar odorul dadea semne de nervozitate si a trebuit sa-l hranesc inainte de toate. In vremea asta, caloriferele erau bocna, iar atmosfera din casa devenea putin cam inghetata.
Pe la 3 dupa- amiaza am gasit numarul si am sunat-o pe madam, care si-a sunat sotul. Normal ca eu butonasem de zor la centrala! Am scos-o din priza, am dat “reset” de 3 ori, am apasat pe orice… Acum se inrosise un beculet care anunta ca nu e apa, asa ca intrasem in panica. Nu prea vreau sa stric ceva care costa o caruta de bani! Oricum, sunt cam a-tehnica!
Dupa inca vreo juma’ de ora de butonari febrile si nervi incordati, centrala termica a pornit de la sine putere. Sau ma rog, induiosata de perspectiva unei mame si a unui copil refugiati la vreo pensiune intr-o noapte cu -12- 14 grade.