S-a acomodat!
(In prima saptamana a lunii se achita taxa pentru gradinita, asa ca) am primit si reactii pozitive: cica s-ar fi acomodat! Gata, se pare ca dupa o luna s-a resemnat si a inceput sa inteleaga ca indiferent de proteste, ziua si-o va petrece tot la gradinita! Nu mai plange de cand se trezeste pana cand iese tati pe poarta gradinitei, nu se mai da cu fundul de pamant si nu mai face crize isterice!
In prima zi de luni a lunii a tusit si n-a dormit toata noaptea, asa ca Bobo a stat cu tati acasa. Ducandu-l la gradinita a doua zi, tati a constatat ca protestele au fost mai putine si mai slabe in intensitate. De unde pana atunci plangea de cand il imbracam, acum parea destul de incantat ca merge la copii. Evident ca a varsat niste lacrimi cand si-a dat seama ca tati a plecat din clasa, dar macar dupa-amiaza mi-a spus educatoarea ca nu se mai bate cu copiii si ca nu-i mai impinge.
Oricum, inainte de a pleca dimineata, repetam regulile cu el: “Nu- nu-nu nisip in capul copiilor! Nu-nu- nunununu bate copiiii!”. (Repeta si el, dar pun pariu ca nici nu iesim pe usa si a uitat!).
Facem progrese, deci!
Primise buline negre pentru ca impinsese copiii, dar a venit si cu bulina rosie, semn ca a fost cuminte si a participat la activitatile clasei. A fost in vizita si pe la colt o tura, dar ma astept sa faca multe trasnai, caci e mic, rasfatat si putin cam egoist! Dar e baietel, iar baieteilor le este permis sa faca prostioare!
Mi-am pregatit zambetul resemnat pentru tot felul de reprosuri si promisiunea ca vom discuta acasa, asa ca educatoarea lui cea draguta nu trebuie decat sa aiba rabdare cu noi toti!
I-am cumparat patut, caci fiul meu a inceput sa doarma cu noi in pat cu doua saptamani inainte de a implini 2 ani (era racit, frigut in casa si ne-am pacalit unii pe altii!). Dupa mai bine de 9 luni am facut sedinta in familie si o vizita la Dedeman unde am vazut un model de pat care nu era pe stoc. Dar am gasit un patut gata asamblat la Cavio. Are bare laterale ca sa nu cada piticotul, are saltea ultra- mega- performanta (o fata de vara si una cu blanita, de iarna, burete gros- gros, cu garantie vreo 5 ani pentru pastrarea formei) si bonus: scara pentru a urca in pat!
Dupa 3 nopti de plansete si proteste, s-a resemnat sa adoarma singur si sa ramana toata noaptea acolo! La noi totul e cu proteste, clar?
Cel mai nostim e ca in acel colt al camerei avem o oglinda in care el se admira chiar si cand plange! Urca pe scara cu zambetul pe buze, studiindu-si miscarile in oglinda. Ajunge in varful patului, coboara, urca iar, apoi plange dupa ce sting lumina si-i spun “noapte buna!”. Dar exersam taierea cordoanelor ombilicale, caci noi avem multe- multe!