Paste 2011
Anul asta s-a nimerit ca tati sa faca o calatorie de de 7 zile chiar in perioada in care a fost Pastele. Ca sa nu ma simt singura, l-am invitat pe tata la noi o saptamana, iar mama a propus sa vina sa-si vada nepotul in week-end, mai ales ca luni era libera si i s-a prelungit sederea cu o zi. Amandoi bunicii la noi!
Bobo nu a simtit foarte tare plecarea lui tati (a plecat cam la o ora dupa ce l-a adus pe tata de la gara), caci era cineva nou de studiat in casa! In plus, tataie ii acorda mai multa atentie decat tati care daca ar fi fost acasa, cel mai probabil ar fi lucrat la laptop ore intregi. Dar tataie se joaca, il plimba si se uita cu piticul la desene animate. Tataie a trebuit sa invete cum se deschide iPad-ul: codul de acces nu-l prea nimereste Bobo, desi e usor de tastat. Dar si bunicul trebuie sa se alinieze noilor descoperiri tehnologice, asa ca nu are de ales!
Am mers cu tataie la pubelele de plastic si hartie, ca sa-i aratam ca reciclam; in plus, in zona era biserica la care intentionam sa mergem de Inviere si daca planurile s-ar fi schimbat (adica daca piticotul nu ar fi fost receptiv la plimbarea nocturna), ar fi insotit-o el pe bunica, fiindu-i ghid. L-am plimbat pe tataie pe strazile din jurul casei, aratandu-i obiective turistice locale: Tampa in zare, fabrica de paine, cea de lapte, fosta fabrica de ciocolata Milka, apoi piata si magazinele.
Nu ne-a vizitat nimeni, nu vizitam pe nimeni. Suntem claustrati in curtea noastra, nu suna cineva la poarta fara motiv si nu ne deranjeaza nimeni. In plus, spre deosebire de Bucuresti, aici nu se claxoneaza aiurea, nu se fac scandaluri pe locurile de parcare si nici nu umbla caini ai nimanui pe strazi. Orasul e curat, avem curte in care sa stam si groapa de nisip la care sa fie asistat piticul, caci isi face singur de lucru. Avem furnici, pisici ale vecinilor si avioane de vazut toata ziua. Am stat in curte, am alergat si am batut mingea toti trei impreuna.
Sambata a venit mama (“buiiiii”, cum ii spune piticotul) si ne-am dus la Inviere: amandoua, plus odorul cam speriat de miezul noptii si nedornic sa mearga pe strada, chiar daca era luminata. Iata-ma ducandu-l aproape un kilometru in brate, tinandu-l pana a inceput slujba si carandu-l inapoi spre casa! Nu-i place intunericul de cand era mic, asa ca acum chiar nu avea motiv sa fie cooperant! Mi-e clar: ora tarzie si aglomeratia nu-s pe placul lui! Avea toate motivele sa fie speriat, mai ales ca noi suntem destul de retrasi si destul de zgarciti in contactele cu oamenii necunoscuti! Iar la biserica erau o groaza!
In dimineata de Paste, adultii au ciocnit oua rosii, iar piticul a primit un ou de ciocolata. Am mancat micul- dejun ca de obicei (el lapte, noi cozonac), apoi am stat cu ochii in soare pana la vremea amiezii cand am pus iar masa si ne-am indreptat spre somnul de frumusete. A fost un Paste linistit si pensionaresc, asa cum am petrecut eu de vreo trei ani incoace. Nu stiu cat de mult a fost pe placul bunicilor, dar cred ca le-a prins bine putina liniste si odihna!
In ziua urmatoare a plecat buni, iar a doua zi a venit tati! Ce bucurie la revedere! Ce lipit a stat piticul de tati, fiindu-i teama sa nu dispara iar! Nu putea iesi un pas din perimetrul privirii lui Bobo, ca se iscau tipete si plansete! Il pazeste si-l supravegheaza insistent, chiar daca aparent, piticul e ocupat cu jucariile lui! S-a jucat cu cadourile de la tati (un breloc, doua bratari si un pix in forma de minge), l-a pupicit si l-a pazit strasnic. Dupa ce nopti intregi l-a cautat in pat si l-a strigat, in prima noapte a dormit cand cu o mana pe el, cand cu tot corpul lipit de tati, bucuros de intalnire. Au o legatura emotionala speciala si asta nu face decat sa ma bucure!
In ziua urmatoare a plecat tataie si de data asta a remarcat ca lipseste cinevala numaratoare: a intrebat de tataie, dar a acceptat rapid plecarea lui. De altfel, din cand in cand imi aminteste ca “tataie a plecat. gata, bye- bye. a plecat. pa- paaaa!”
Ne-am reluat existenta linsitita: tati lucreaza la calculator; mami (adica eu) gateste ori e pe post de suport de iPad; piticul se uita la desene animate ori pune diverse forme geometrice in locasurile lor, asezandu-le dupa forma. Cere ceai, lapte sau isi ia un biscuite, iar la intervale destul de dese verifica prezenta: a mai disparut vreunul din noi din camera? L-a pazit pe tati la dush, intra cu el in baie ori de cate ori e necesar si-l urmeaza peste tot; ii da pupici, ii aduce farfuria cu mancare si i se cuibareste in brate cand simte ca-i neglijat. Dar toate astea fac parte din traiul nostru zilnic, bucolic si linistit.
Hristos a inviat si la voi!