Pasiuni trecatoare
Mi-am descoperit de curand o noua pasiune: RUBARBA!
E o planta- minune asemanatoare cu brusturele, ale carei tulpini acrisoare sunt delicioase in tot soiul de preparate. Are un gust placut de minerale si-i folosita in ceaiuri, compoturi, duceturi, prajituri ori pur si simplu la acrit ciorba.
Si cum am in gradina trei tufe de rubarba, iata-ma-s bucatarisind si cautand retete!
In Ardeal e foarte cunoscuta planta asta si destul de utilizata de unguri si sasi. Romanii au redescoperit-o cu frenezie de curand, cand au fost cateva reportaje despre planta- minune pe posturile de televiziune. E o planta stoica si hotarata sa traiasca: desi taiasem mare parte din rizom cand am sapat gradina, am avut marea surpriza sa vedem ca primavara asta avem o tufa de rubarba pe locul celei vechi. Ba, inca ne-am pricopsit cu una noua, crescand in locul unde asta- toamna aruncaseram o bucata de radacina: langa gard, inspre partea cu frunze si crengute pe post de compost.
In gradina noastra au aparut primele frunze de rubarba la sfarsitul martie, dar abia la inceputul lui mai am putut culege cate doua tulpini pe zi. Ideal e sa fie inlaturate frunzele de la baza, cele mai batrane, pentru ca planta sa se poata regenera. Asemanatoare cu brusturele, frunzele sunt toxice; insa petiolul are o culoare verde- roscata si un gust mineral- acrisor demential.
Imi place sa fierb doua tulpini, sa indulcesc compotul cu miere de rapita si sa-l consumam proaspat. Am descoperit retete de duceturi, gemuri si prajituri cu care-mi voi incanta familia primavara asta.
(Fie vorba intre noi: tati nu e prea incantat, dar juniorului ii place gustul mai acrisor al noului “ceai”. Pe el voi experimenta noile retete!)