Nervi de… plastilina
Am ajuns la concluzia ca avem un piticot cam rasfatat! Am facut consiliu familial, am dezbatut si am decis sa-i mai taiem din coarne piticotului, pentru ca ne cam pacaleste cum vrea el: cand ii refuz ceva, se tranteste pe jos si/ sau smiorcaie fara lacrimi.
A avut febra cu o seara inainte si nu ne-a lasat sa dormim: la orice mica miscare a unuia dintre noi incepeau plansetele si lamentarile. Nu se linistea pana nu ma lua in brate strans- strans, cu obrazul lipt de al meu, cu un picior pe mine si o mana pe tiaca-su. Cum incercam sa schimbam pozitia cu un milimetru, cum reincepea calvarul! Obosit, spre dimineata a adormit, dar taica-su a cedat nervos si a plecat la birou (in sufragerie).
Pe timpul zilei s-a comportat la fel: istericale, tremurat de nervi plus vociferari, plansete cu lacrimi sau fara… A facut o scena dimineata si mi-am spus ca-i obosit. A mai facut o scena la pranz, inca una spre seara…
Ideea ne-o dadusera parintii unui pitic venit in week-end in vizita: l-au dus in dormitor, in patut si au inchis usa. La calmare trebuia sa-si ceara scuze si sa ne imbratiseze.
Zis si facut: n-a vrut sa manance, s-a trantit pe gresie, a facut istericale; l-am luat de-o aripioara, l-am dus in dormitor si l-am lasat fix 2 minute- cate un minut pentru fiecare anisor implinit. Se pare ca s-a calmat, dar nu a vrut sa manance, urmand alta scena. Si-a luat iPad-ul, s-a dus in dormitor, spunanad ca vrea sa se culce, asa ca ne-am dus cu el sa-l schimbam, sa-l pupam si sa ne uitam la desene animate. Alta scena! Pffffffff! Luat, pus in patut, urlat, implorat, urlat, scancit! Dupa o ora si ceva, tati mi-l aduce in pat sa-l culc si pleaca iar la biroul lui.
Copilul meu nu s-a calmat! S-a apucat de lamentari: ii lipsea tati! Dupa explicatii si discutii, a facut inca o scena! Am repetat: luat de-o aripa, pus in pat, lasat sa zbiere si sa urle. Doua ore si jumatate a plans aproape continuu. Ii lasasem o veioza aprinsa, asa cum fusese de la inceputul serii.
Cand m-am dus sa-l verific, obosita si ingrijorata ca mi se deshidrateaza odorul, l-am gasit in patul nostru: escaladase patutul dupa ce-si aruncase ursuletul si paturica. Avea “open bar” (ceai si lapte pe marginea patului), asa ca in pauzele publicitare dintre urlete se pare ca facea shake de lapte cu ceai! Scosese 90% dintre servetelele umede, facuse un maldar si cu unele din ele isi stersese ursuletul la botic (probabil il servise si cu niste laptic)!
Stiu ca nu am procedat ca niste parinti exemplari! Trebuia sa-l las sa urle pana adormea!
Trebuie sa-l dezvatam sa doarma cu noi (doar de vreo luna doarme cu noi, pana acum a dormit linistit in patutul lui) si ca trebuie sa fac asta cat mai curand posibil, ca sa dormim cu totii bine si pentru ca desi nu intelege acum mare lucru din explicatii, e spre binele lui.
Tati va fi lupul rau, caci eu nu pot fi atat de ferma! La prima repriza de pus in pat se pare ca l-a ascultat mai mult decat pe mine: tati i-a repetat sa nu se mai ridice si sa se culce, iar el incerca sa respecte asta, in ciuda protestelor vehemente cu care ne implora sa-l salvam!