Eu cand vreau sa vomit, vomit!
O fi din cauza dintilor? O fi luat vreun microb? O fi de la incapatanare? O avea copilul nostru ceva?
M-am gandit la toate astea si la inca o mie de alte lucruri!
E deranjat nitel la stomac si are poponetul rosu, asa ca am suspectat vreun canin care vrea sa erupa la inceput de primavara! Copilul e sacait, plangacios, imi refuza mancarea solida si se nu prea-i intram in voie: cand e cooperant, surazator si dragalas, cand e plangacios, agasant si enervant!
In mai putin de 5 zile a vomat la comanda de doua ori: prima data era aveam orez cu legume in menu, iar el nici nu a vrut sa se uite! I-am pus totusi pe limba vreo 4-5 boabe si le-a varsat instantaneu! Doar de incapatanare! Bineinteles ca in biberonul de pranz a primit orez pasat pe care nu l-a mai refuzat! Deci nu a fost de la gust, ci de la modul de prezentare sau de la caposenie! Clar, ultima!
A doua oara a fost chiar aseara: se zbenguia in pat si l-am certat! Tati dormea, iar Bobo il lovea cu calcaiele; dupa mai bine de o ora de frichinit si rugaminti ignorate de a se culca, am trecut la amenintari. Bineinteles ca s-a suparat ca vreau sa-l mut in patut! A inceput sa tuseasca si dupa doua eforturi, a varsat tot laptele baut mai devreme! Uite-asa, pentru ca poate si pentru ca stie ca ne panicam! Asta-i punctul nostru sensibil pe care-l foloseste in propriul interes!
Tati l-a dus in cada, dar copilul avea reziduuri de energie neconsumata: a dat drumul la dus si s-a udat, bineinteles! L-am certat, l-am lasat sa stea doua- trei minute ud ca un pui de pisoi plouat si sper sa se fi invatat minte!
De altfel, ne-a cerut iertare cu un pupic si cu “iarta-ma!” strecurat in ureche!