Gradinita de acasa
Am lucrat cam jumatate de an ca educatoare la o grupa mica, iar acum incerc sa-mi educ putin copilul. E drept ca piticotii aceia aveau vreo 3 anisori si stiau sa vorbeasca destul de bine, intelegeau ce le spuneam si repetau dupa mine ca niste papagali in miniatura.
Intru adesea in panica la gandul ca poate copilul meu nu se dezvolta la fel de bine sau de rapid ca si alti copii de varsta lor, caci sutn in jurul meu tot felul de oameni care ma saboteaza: un pitic de vreun an si 10 luni din parc vorbea absolut corect pentru varsta lui, numara pana la 10, recunostea culorile si intelegea aproape tot ce-i spunea maica-sa; alte fetite de doi ani vorbeau corect si coerent, prea matur pentru varsta lor, denumind animalute mici din plastic si scotand onomatopee, cantandu-le si pupandu-le.
Copilul meu isi pupa jucariile, dar nu le canta si nici nu prea le denumeste, decat cand are chef. Intru in panica pentru deosebirile astea, dar tot eu incerc sa ma linistesc, gandindu-ma ca nu as face decat sa-l grabesc sa-si piarda inocenta. Mi-e drag asa cum e el: mic, parfumat, cu ochii tot timpul dupa ceva de descoperit, de aflat si privindu-ma cu o incredere oarba, asteptand sa-i dau indicatii sau sa-i scot vreo exclamatie, vreun sunet, vreo onomatopee despre jucariile pe care le manuieste.
Vorbesc cu el, dar nu-i impoi capul. Uneori il las sa se joace in liniste, fara sa ii fac capul mare de la distanta, dandu-i indicatii despre ce sau cum face vreun obiect. Imi place sa-l vad descoperind singur ca daca apasa pe vreun buton, se intampla ceva si mi se pare o victorie cand transfera observatia lui asupra altor jucarii similare.
Nu l-am chinuit cu facutul la olita si aici cred ca am gresit putin, insa mi-a fost mila sa-l las ud, plus ca inca e un bebe mic- mic pentru mine! Acum un an era momentul bun de postat pe olita si stat langa el pana cand face ceva, dar am ales sa-l las pana cand va intelege. Acum ne anunta abia dupa ce a facut: “pfuuu!” e ori un vant, ori ceva solid in chiloti! Daca da din manuta, zice ca “putie!” (asa i-a zis mamaie) si zice “kakia”, inseamna ca au aparut materii ce trebuie inlaturate.
Intr-o vreme isi ducea singur scutecul la gunoi, dar acum vrea sa-l desfaca, sa observe ce-i inauntru. Am observat ca nu are totusi constienta clara aspura lui “pipi” si “kk”, caci anunta felul doi si cand e scutecul plin de lichide! Totusi, mai are timp sa invete. Tendintele din afara sunt de a nu forta copilul, de a nu-l stresa (imi amintesc foarte bine ca matusa-mea ii punea scutec varului de 5 ani si o facea absolut natural, fara sa-l jigneasca sau sa il determine sa se alinieze standardului. Copilul e absolut normal- un adolescent de 17- 18 ani sclipitor acum, deci cred eu ca educatia asta europeana e o tara a regimurilor asupritoare si a felului in care am fost crescuti: sa judecam mereu pe ceilalti, sa-i jignim si sa ne credem superiori lor, caci eu fac pipi la bideu si nu in scutece!).
De cand ne-am mutat la curte, am cam intrerupt socializarea din parc. Stiu ca-s aspecte bune si rele, dar mi-e teama de virusi, germeni, raceli preluate, gripe de sezon si alte infectii. Pe de alta parte, copilul meu nu are tovarasi de joaca decat pe mami si pe tati, plus prietenii lui imaginari carora le spune uneori cate ceva neinteligibil. E sociabil si comunicativ, caci au venit amici ai lui tati la noi la poarta, iar Bobo a comunicat cu ei! Nu vom avea prieteni de-ai lui la aniversarea celor doi anisori, insa cred ca ne vom deplasa la bunici, verisoara si nasici in decembrie.
Stiu ca nu e asa incantat de jucarii si nu vom imprastia banii pe cadouri extravagante pentru el. Nu-i impodobim nici brad anul acesta. Cred ca nici la anul nu va avea parte de asa ceva. Nu e o privare a lui de ceva, caci inca nu se formeaza amintirile de la varsta asta si nu va fi frustrat. Vom vedea brazi in oras si prin vitrinele magazinelor, il vom pune pe frigider pe cel mic de acum doi ani- are 20 cm. Am vazut cu tati brazi cu radacina, dar sunt scumpi si mi-e mila de banii aruncati aiurea! Prefer sa-i cumpar carti de povesti, carti cu animalute, cuburi! Nici masinutele cu telecomanda nu s-au dovedit o idee geniala, caci nu stie sa le manuiasca si in scurt timp devine frustrat, aruncandu-le prin casa. \
Avem atatea planuri pentru copiii nostri, asa de multe sperante si proiectam toate frustrarile noastre in piepturile lor mici, avand impresia ca suntem intr-un continuu concurs cu ceilalti! Mi-e teama de concurenta asta nevazuta, dar vreau sa-l las sa fie inca bebelus! Totusi, nu as vrea nici sa fie in urma celorlalti in ceea ce priveste achizitiile si deprinderile!
Relax, mami! Ca sa ma calmez si sa uit de valtoarea asta nedreapta, redescopar fascinatia “Dune”. Sper sa procedez corect atat cu mine, cat si cu el.
6 Responses to “Gradinita de acasa”
By TheBride on Nov 17, 2010
Esti cea mai normala mamica pe care o stiu:P Cu cat mai relaxata cu atat mai bine:) Nu-ti face probleme ca nu vorbeste clar. O va face. Deocamdata comunica pe limba lui:) Si Sonia e la fel. Turuie toata ziua si nu cred ca are 5 cuvinte inteligibile. Face la olita dimineata ambele feluri de cele mai multe ori si in rest pipi in pampers. Nu stie inca sa ceara la olita, dar nu disper, desi e o aventura sa ii schimb scutecele pentru ca e tare neastamparata.
In alta ordine de idei, vreau sa mergem la Budapesta de Craciun, cu masina. ma lupt cu tati si alti prieteni care zic sa o lasam la bunici, iar eu vreau sa o luam cu noi chiar daca e drumul lung. Pe al vostru l-ati mai carat in ultimul timp la distante foarte mari? Cum il distrati in masina?
By lore on Nov 18, 2010
multumesc pentru aprecieri! tind sa cad in capcanele intinse de cei din jurul nostru care se mira ca la doi ani copilul meu nu face singur la olita sau ca nu stie cel putin 3 poezii. Pe de-o parte, mi-e ciuda ca nu vorbeste inteligibil si ca nu am insistat cu un program militaresc in ceea ce priveste mancatul, spalatul, culcatul. Pe de alta parte, imi vine sa urlu, caci e copil si copilaria lui va fi cu mult mai scurta decat a noastra si lipsita de bucuriile simple pe care le-am experimentat noi: de la “Frunza” in fata blocului, printre rarele masini, pana la scaldatul in toate garlele, urcatul in podul bunicilor, plecatul la colindat cu copiii satului…
Am o prietena educatoare al carei fiu va avea 3 ani in februarie. Ea imi mai taie din avantul maturizarii fortate a copilului. Al ei e la cresa. Nu vorbeste nici el corect, dar intelege foarte multe lucruri. Daca si al meu va fi la fel peste un an, ma declar multumita.
La drum lung n-am mai plecat de multisor. Cei 170 km pana la Bucuresti incercam sa-i parcurgem in orarul lui de somn sau dupa ce a mancat si e obosit. Zgomotul uniform al masinii il adoarme invariabil. Programul lui este dat peste cap cata vreme suntem plecati si mi-e groaza de faptul ca varsa. Pediatra mi-a spus sa-i distragem atentia cu muzica, jucarele, carticele, cantecele… Plus ca statul in scaunel atatea ore e absolut plictisitor si protesteaza. In Ungaria e obligatoriu sa o transportati in scaunel, altfel riscati amenda mare. La noi mai e trecut cu vederea, insa acolo ma tem ca abia astepata un motiv de “negociat”.
Si eu l-as lua cu noi daca ne-am face planuri de plimbare. Oricat de greu mi-ar fi, nu as lasa-mi petrec Craciunul sau Revelionul fara minunea mea! Deocamdata nu am stabilit nici o iesire, dar daca lui tati i se face dor de condus, in mod cert o vom intinde pe vreundeva!
By TheBride on Nov 18, 2010
In scaun sta tot timpul si foarte rar o mai ridic de acolo, cand protesteaza prea tare:) Nu varsa in masina, slava Domnului! (eu asa faceam cand eram mica), dar pentru ca e o fire foarte energica, nici nu prea sta linistita. Vom vedea. Nici eu nu concep Craciun fara minunea mica.
By lore on Nov 20, 2010
poate luati o poza cu minunatia si plecati in calatorie romantica doar voi doi, parintii. Bunicii de la Tecuci s-ar declara fericiti, cred eu.
Ma tenteaza sa-i propun lui tati sa plecam pe vreundeva, mai ales ca-n perioada aceea va fi ziua lui de nastere… As amana pentru la vara, dar uneori as vrea sa iau o pauza de grijii pentur copilas… Nici noi nu stim sigur ce vom decide, iar ceasul ticaie ca se apropie vremea!
By admin on Nov 21, 2010
Iuliana, cea mai buna metoda este sa plecati noaptea din bucuresti si sa traversati Romania in timp ce ea doarme. Sau sa luati avionul.
By lore on Nov 25, 2010
s-a bagat adminu’ peste conversatia noastra. da’ are dreptate. zici ca-i patit!