22 luni!

Sunday, 17 October 2010 | Posted in descoperim lumea! |

Dragul meu bobocel a implinit pe 15 chiar 22 luni!! Ne apropiem cu pasi repezi spre doi ani! Stiu aproape fiecare clipa a vietii lui citind peripetiile lunilor trecute, stiu cat e de dulce si scumpic, stiu cat e de nebunatic!

Face chestii noi si le dezvolta pe cele cunoscute:

– imi da un capat de siret sau de cablu, el merge cativa pasi tinand celalalt capat. Cand e intins, il trag inapoi si vine fugind sa-i dau pupic, apoi fuge sa intinda cablul si sa-l trag ca sa-l pup si tot asa. Avem un incarcator de telefon al lui tati care s-a topit in priza si-l folosim pe post de cablu de antrenament; mai avem un papagal de plush legat cu un siret: cand nu plimba papagalul prin casa, imi da siretul ca sa am pretext de pupat;

– bebe si tati au descoperit bcuuria plimbarilor pe bicileta. De mai bine de-o saptamana il plimba de doua ori pe zi cand e vreme frumoasa. Imediat dupa micul- dejun (la noi e pe la 10 ora lui) il impachetam in salopeta de biciclist, ii punem casca de biciclist si pleaca baietii mei cate o jumatate de ora la descoperit orasul;

– isi canta singur aia cu :”Pu- pu- puuu! Pu- pu- puuu!”, mai canta cate un refren de “la, la, la” si ce-i vine lui in cap;

– seara adoarme mai greu: dupa o jumatate de ora de frichinit prin pat, incepe sa-si cante singur pe perna: asta-i semnalul ca-l ia somnul. Isi canta refrene invatate cu noi sau lalaie pur si simplu cate un “deooooi, deoi, deeeeeoooooi”, caci doi e cifra lui preferata;

– raspunde la intrebari simple: “vrei ceai?”, “mergem afara” intai cu “ce?” si apoi spune “da” sau “nu”, dupa chef. In general raspunde corect la intrebari: “da”, daca vrea ceai si se duce sa-si ia casca daca-l intrebam de mersul afara cu bicicleta lui tati;

– incepe sa faca unele asocieri: vazand cerceii mei la oglinda din baie, mi-a pus mana pe urechi, apoi pe ale lui si a spus “tetei”;

– simuleaza ca se spala singur, ca vorbeste la telefon… cea mai mare placere e sa vorbeasca la telefon. A doua placere e sa scrie. A treia: sa desurubeze toate pixurile!

– mananca singur cu noi la masa. A abandonat scaunelul pentru copii, caci avem un coltar si penduleaza intre noi, servindu-se din farfuriuta lui sau dintr-ale noastre. Ii place mai mult carnea, in detrimentul legumelor, servind-o cu furculita lui. De obicei mananca langa noi felul II si primeste in biberon supa pasata (luna asta vrea sa apara ca si laptele: de culoare alba, asa ca-i pasez carnita, cartofiorii, telina/ pastarnac si painica, iar el e tare fericit sa adoarma band supa la pranz);

– se joaca singurel. Are momente cand activitatea dureaza chiar si jumatate de ora doar daca ambii parinti sunt in raza lui vizuala. Se joaca frumos cu masinute, citeste carticele si intinde jucariile din sertarul lui, cantandu-le, certandu-le si alintandu-le;

– isi pupa ursuletii preferati, ii aseaza pe perna sa se culce si le spune “tai!” (taci!), apoi ii leagana sa adoarma;

– dupa usurinta cu care manuieste oalele, furculitele si lingurile mele de lemn, pot trage nadejdea ca e un viitor Jamie Oliver: trancane, muta craticioarele si vasele din bucatarie in sufragerie si inapoi, le urca pe masa, le scaun si inapoi pe covor;

– isi duce scutecul singur la gunoi, dar acum a invatat sa-si si aduca un scutec nou ca sa fie schimbat;

– are tentative de a se imbraca/ dezbraca si incalta/ descalta singur. Nu-i prea reusesc, inca! Doar cu pantalonii si sosetele se mai descurca, dar uneori am impresia ca din greseala!

– e vesel si optimist, isi face preteni usor facandu-le cu mana de pe geam sau de pe bicicleta lui tati. Cine poate rezista unui piticot cu gura pana la urechi care face “pa, pa!” cu manuta?

Intentionez sa-l invat vreo poezie asortata cu cateva gesturi pe care s-o spuna la implinirea celor doi anisori, asa ca doua luni o sa-l terorizez. tot in perioada aia o sa vina Mos Craciun si Sorcova; deci, va fi aglomeratie mare in capsorul lui!