21 luni
Am scris “19 luni” din greseala! Trece timpul repede, dar stiu ce a facut aproape in fiecare zi! Recintind vechile postari, imi amintesc de sentimente, de mirosuri, de pielea lui catifelata si mangaiata de soare, de buzele tuguiate intinse ca ofranda de pupat la culcare, de rasfaturi, alintaturi, lacrimi si de fericirea pe care o traim inca de cand am aflat ca-l vom avea! E un bebelus care se dezvolta normal, care se comporta normal, dar care mi se pare minunat si unic, fiindca-i al nostru si-l iubim mai mult decat imi puteam imagina vreodata ca-mi voi iubi copilul!
Ce face domnul Bobo? Pricepe mai multe lucruri, repeta mai multe cuvinte. Isi duce singur scutecul la gunoi, cere ceai si uneori cere si de mancare. Are in continuare un program destul de fix la mancare si somn, insa de vreo doua saptamani doarme la pranz doar dupa ce trage cateva reprize de plans. Am incercat sa-l las sa planga si dupa 45 minute m-am saturat! Nu se opreste! E un plans rasfatat, fara lacrimi si fara motiv!
Azi a adormit plangand in bratele mele dupa ce jumatate de ora a pendulat intre dormitor si sufragerie, nestiind nici el ce sa faca: s-ar fi urcat pe canapea, sa se uite la teve, dar a revenit in patul lui mami si tati; de acolo s-a dat jos si a cerut in patutul lui. Nu i-a convenit si in urmatoarele doua secunde s-a dat jos, a plecat in sufragerie si a revenit in dormitor. A repetat traseul de cateva ori, totul petrecandu-se cu un zgomot de fond enervant: un fel de planset fara lacrimi, apoi niste balmajeli, vreo doua urlete…
Era obosit, dar nu vroia sa doarma. Asta se intampla zilnic!
Am incercat de toate: i-am modificat ora de somn de la 2 si l-am lasat sa se culce cand l-o lua somnul: la 4! A dormit 2-3 ore: intr-o zi nu-l puteam trezi, in alta l-am lasat sa se trezeasca singur, in alta zi s-a trezit dupa o ora, iar alta data a plans mai mult decat sa doarma.
Pe urma am incercat varianta cu chematul lui tati in dormitor: toti trei in pat! Bobo ne-a lasat singuri in pat, iar el a inceput sa colinde prin casa, sa scotoceasca prin sifoniere, sa se duca la teve, sa se tavaleasca pe covor…
Am incercat si varianta cu pusul in pat si interzisul sa coboare de acolo!
Da, am incercat si varianta adormirii lui leganandu-l pe perna! Nu, nu sta!
M-am cocotat la el in patut si am ramas langa el, sperand sa adoarma!
I-am dat Nurofen, crezand ca-l dor dintisorii!
Am incercat tot felul de tertipuri in astea doua saptamani de cand tot protesteaza la somnul de pranz!
E el intr-o pasa mai proasta sau erup ceva masele! Cert e ca incepe sa se impotriveasca unor lucruri pe care pana acum le facea in mod obisnuit.
Ne ajuta la treburile casei: de acum vreo doua- trei luni imi cere servetel ca sa stearga daca a varsat ceva pe jos, dar de cand avem gradina, copilul meu pune mana pe cazma si vrea sa sape si el florile! Ne imita gesturile si unele activitati. E atat de nostim, incat ma pufneste rasul tot timpul! El o ia in serios si vreau sa-l incurajez, dar e asa de dragalas!
Ah, era sa uit! Mai face ceva: incearca sa se imbrace si sa se incalte singur! Cu imbracatul a lasat-o balta cand am inceput eu cu explicatiile, dar cu incaltatul inca se incapataneaza! Culmea e ca de multe ori nimereste sa-si puna papucii corect! Copilul meu si-a pus in cap sa devina independent si e incapatanat cat incape! Asa descopera el lumea noastra, iar eu nu fac decat sa incerc sa-i inlesnesc aceasta!